Poezii preferate...

[forever...]

„O, Doamne, ai milă de cei care-i chemi
Să vină pe urmele Tale,
Ajută-i în lupta din grele vremi
Nimic să nu-i frângă pe cale.

Ajută-l pe acel care-n urmă-a lăsat
Prea mari prietenii sau păcate,
Să nu-l mai întoarcă din drumul curat
Dorinţa spre cele lăsate.

Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pământ
Iubiri prea adânci şi prea grele,
Să nu-Ţi lase calea cu sufletul frânt
Şi inima-ntoarsă spre ele.

Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi
Şi scapă-l de orice robie,
Ca, slobod de-a’ lumii deşarte poveri,
Să-Ţi poată urma numai Ţie.

Ajută-l pe-acela cu suflet bogat,
Ce-ascunse păcate mai ţine,
Pe-acel care Tu nu-l desparţi de păcat
Păcatu-l desparte de Tine.

Ajută-l pe cel ce, plecând, lasă tot,
Pe veci să se rupă de toate.
Să n-ajungă stâlp ca femeia lui Lot
Privind blestemata cetate.

Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe Altar
Şi nu-i pregătit de junghiere,
Să nu-l prindă frica de-al morţii hotar,
Pierind la un pas de-nviere.

Ajută-i pe toţi, când e clipa cea grea,
Să biruie tot ce-i mai leagă,
Ca, dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta,
Să afle-a Ta dragoste-ntreagă”.

„Ca, dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta,
Să afle-a Ta dragoste-ntreagă.”