[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

[i]Ne-am fi aşteptat, cu toţii, ca Episcopii şi Patriarhii adunaţi în sobor, dar şi cei care n-au catadicsit să vină, să fie pe deplin luminaţi de Duhul Sfânt, şi nu umbriţi de spiritul lumii, al veacului. ...Ce ştiu însă, cu siguranţă, este faptul că sunt din ce în ce mai agasat, ca simplu credincios, de fantasmele existenţei celei de „a treia Rome”, pe care unii o revendică acum, în 2016, cu apăsare. De la a treia Romă eu unul mă mut cu atenţia şi cu speranţa la cea de a treia cale, care este calea cuminţeniei, a realismului, a lipsei de închipuire. Şi această cale a fost cea pe care, în toată această devălmăşie geo-eclezială, au ales să meargă românii. S-au dus acolo senini, dornici de dialog şi de comuniune, fără ţâfnă, fără poliţe de plătit, fără superioritate istorică. Au făcut recurs la dorinţa de a fi împreună, acum şi în viitor, mai presus de orice piedică antiohiană, bulgărească, muscălească sau chiar grecească. Ce exemplu de maturitate duhovnicească şi de dorinţă de a fi în Hristos mai poţi cere?
A treia cale, a treia Romă. Oare voi ce alegeţi?

O abordare complet gresita, in spiritul secular al ecumenismului. Totul e vazut prin prisma lumeasca, de putere, unitate, vrasmasul turc, vazut bine de lumea crestina si musulmana, atentatorii la unitate. Absolut nimic despre invatatura (acesta fiind principala cauza invocata de cei ce nu au venit), pentru ca in ecumenism invatatura este ceva ce nu are mare importanta (asa se doreste, pentru ca nu se poate ajunge la un consens intre culte cu dogme complet diferite). In spiritul aceleiasi intelegeri Schisma s-a produs doar din cauza politice, lupta de putere, iar ierarhii de atunci pana azi nu s-au unit din cauza orgoliului, dorintei de putere.
A se vedea si mesajul meu de mai sus, cu ce doreste Patriarhia Ecumenica.