De fiecare dată când mergea la Sfântul Pavel, trecea pe lângă grădina mănăstirii, iar grădinarul îl încărca cu diferite legume și zarzavaturi pentru bătrânii de la Katunakia. Egumenul, părintele Serafim, îi atrăgea mereu atenția: „Fiul meu, cu părintele Benedict, grădinarul, să nu ai prea multe legături, pentru că «este un om puțin dificil»”.
Odată grădinarul i-a dat o pereche de pantaloni ca să-i cârpească. Când i-a adus înapoi cusuți, i-a lăsat împreună cu celelalte haine la egumen. Trecând pe la grădină, ca de obicei, părintele Benedict l-a văzut și l-a chemat la el.
– Unde sunt pantalonii? l-a întrebat poruncitor pe tânărul katunakiot, care stătea uimit în capătul micii scări de piatră care cobora în grădină.
– I-am lăsat la egumen, a răspuns el puțin deranjat de tonul grădinarului.
– Bre, egumenul ți i-a dat? a izbucnit cu mânie acela.
Obosit fiind de pe drum, tânărul nu s-a putut abține, ci i-a răspuns pe același ton ca un adevărat arvanit [1]:
– Bine, dar egumenul este atât de departe ca să-i iei de la el? Dacă ai fi fost un om mărinimos, a continuat el aruncând ulei pe foc, mi-ai fi mulțumit pentru că ți i-am cârpit și mi-ai fi dat și ceva din grădină să merg la treaba mea.
Atunci grădinarul s-a aplecat mânios și căuta pietre ca să-l lovească pe tânărul cel îndrăzneț. Însă Evanghel, fiind luminat de Dumnezeu, i-a făcut metanie și a strigat:
– Iertați-mă! Am greșit, părinte!
„Să fi văzut ce s-a întâmplat atunci, povestea Starețul, minunându-se de puterea cuvântului «iertați». Grădinarul s-a ridicat în picioare și dezarmat și îmblânzit de smerenia tânărului, a spus:
– Ce să-ți mai fac acum? Ce să-ți mai fac acum?
– Iertați-mă, a repetat tânărul, ca om mi-a scăpat și mie un cuvânt nepotrivit. Iertați-mă!
– Haide, Dumnezeu să te ierte, a spus fără mânie grădinarul și de atunci înainte îl încărca cu de toate întotdeauna când trecea pe acolo”.
(Ierom. Iosif Agioritul)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|