[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de CristianR

intrând pe domeniul fizicii sau al psihologiei

Psihologia este eşecul laic, de a explica teologia.

În prealabil postat de CristianR

Dar deși nu toate manifestările mistice sunt morbide, există și din cele care țin de domeniul psihiatriei. E greu să faci deosebirea, iar dacă ești cuprins de o astfel de manifestare și ești singur, e vai de tine, pentru că vei jura cu mâna pe inimă că ești în adevăr, însă e posibil să fii în înșelare.

Tot ce vine de la Dumnezeu Sfânta Treime, se manifestă şi psihic şi fizic, văzut şi nevăzut, în inimă, minte şi trup. La fel şi de la mincinosul cu jucăuşii lui, care ia chip de înger de lumină, şi alte năstruşnicii face, spre pierzarea omului.

În prealabil postat de CristianR

Nu degeaba marii nevoitori au scris mult despre pașii pe care îi are de urmat cel care apucă pe calea nevoințelor și cum să recunoască semnele înșelării.

Bun. Minunat. Să urmăm acei paşi. De ce avem nevoie de psihologie? Şi de cacealmaua diavolească a psihanalizei?

În prealabil postat de CristianR

În general este recomandată reținerea: nu trebuie să te lași impresionat de ceea ce simți, chiar dacă te-ai rugat mult, ai postit, ai privegheat sau ai citit. E mare ispita ca după acestea, simțind o anumită dulceață în suflet, o lumină sau chiar o văpaie, să te crezi dintr-o dată plin de Duhul Sfânt și să începi să arzi de dorința de a-L împărtăși altora, de a-i lumina pe toți.

Depinde. De multe criterii.
Frăţia ta, n-ai avut har, decât foarte mici firimituri, foarte rar. Altfel, n-ai fi scris bazaconiile astea...
Îţi recomand cartea Sfântului Ignatie Briancianinov "Despre înşelare". Ca o lectură academică, dar teologică, înainte de a primi belşug de har în casa sufletului tău. Ca să şti când primeşti har de la Domnul sau de la demoni.

În prealabil postat de CristianR

Tu, însă, deși e posibil să fi simțit adierea harului, poate că încă nu te-ai curățit de ale tale, nu te-ai lepădat de tine însuți, porți în sufletul tău mult balast, iar atunci când te vei grăbi către propovăduire, le vei da celorlalți tocmai acest balast, într-un ambalaj strălucitor.

Mereu mă curăţesc şi mă murdăresc iar. Ca un copil mic. M-am lepădat de mine, întro măsură. Port în suflet balast, când mă murdăresc.
Şi da, mă grăbesc către mărturisire, apărarea Bisericii şi biruirea ereziilor, la care cheamă Hristos pe toţi care au primit, reprimit, înmulţit, dăruit, harul Sfintelor Taine ale: Botezului, Mirungerii, Maslului, Spovedaniei, Împărtăşaniei şi apoi a Cununiei şi/sau Hirotoniei.

În prealabil postat de CristianR

Ei vor avea, bineînțeles, senzația unui fals și vor reacționa ca atare, în timp ce tu – care nu-ți conștientizezi lipsurile – îi vei considera nevrednici de darul tău și-ți vei spune că dai mărgăritare porcilor iar ei le calcă în picioare, nefiind la înălțimea la care tu ai ajuns. Și îi vei invita insistent să vină mai sus.

După câtă dragoste, smerenie şi ascultare va fi în inima lor, aşa "senzaţie de fals" vor avea, de altfel ca şi cu Hristos, Apostolii, Mucenicii, Sfinţii Părinţi, Episcopi, Preoţi Diaconi, soţiile lor, preotesele, diaconiţele, cantorii, crâsnicii, şi toţi credincioşii creştini.

În prealabil postat de CristianR

Ei bine, îmi amintesc, din vremea în care citeam Filocalia, că Părinții îndeamnă la reținere și la multă lucrare simplă, la evitarea încântării de sine, la smerenie. Nu la efuziuni sentimentale.

:) ...ei bine, nu numai reaminteşte-ţi, dar reciteşte Filocaliile şi repune în practică lucrarea cea simplă, dar grea şi frumoasă, a dragostei, a smereniei, şi mai mult a ascultării, care slăbeşte mult la frăţia ta, datorită vârstei şi părerii şi încântării de sine. Mai pune şi câte un citat, la secţiunea Patristică, cum ai promis.
Şi mai ales să citeşti şi din Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Simeon Noul Teolog, şi să ai mare grijă la şoaptele jucăuşilor de "efuziuni sentimentale" şi poate, poate, cândva, vei simţi o secundă de rugăciune în extaz, de care ne spune minunat şi Pavel şi Sfinţii amintiţi, acea stare deosebit de lucidă a dragostei, care niciodată nu se poate explica şi defini, în aceste cuvinte create şi mărginite...

În prealabil postat de CristianR

De aceea o atitudine și o vorbă chiar mai aspră, mai fără înflorituri, mai țărănească, poate fi un semn de mai multă sănătate duhovnicească. Observa Sorin Dumitrescu faptul că în biserică țăranii nu dădeau ochii peste cap, ci aveau o atitudine sobră, cu privirea în pământ.
Asta nu exclude bucuria, deși cea autentică și statornică e posibil să vină mai târziu, după deprinderea cu simplitatea și cu smerenia.

Apăi, să trăieşti atunci, ţarane ! Să-ţi fie de bine ! Sănătate în virtute ! La mulţi ani ! :)
Bună observaţia lu' Sorin Dumitrescu ăsta... asta-i măsura lui. Să-i adune şi înmulţească Dumnezeu măsura. La mulţi ani şi lui ! :)

În prealabil postat de CristianR

Pot fi bolnav psihic fără să fiu afectat duhovnicește; poate și reciproca e valabilă. Sau pot fi suferind psihic din pricini duhovnicești.

Nu, nu poţi. Aici eşti minţit. De demoni.
Nu poţi fi bolnav psihic, fără să fi afectat duhovniceşte.
Un om sănătos duhovniceşte, niciodată nu va ajunge bolnav psihic.
Citeşte "Dogmatica Empirică" de părintele Ioannis Romanidis.

Iar dacă nu poţi citi toată cartea aceea, citeşte măcar câteva rânduri de aici, "Cuvânt despre Curăţirea inimii": http://www.familiaortodoxa.ro/roadel...ebruarie-2016/

Tot omul, oricât de normal ar părea la prima vedere, până nu ajunge să fie luminat şi îndumnezeit, e un "psihopat", din punct de vedere duhovnicesc, capabil de toată necurăţia, reutatea, erezia, minciuna şi pierzarea, pentru el şi cei din jurul lui.

Iartă-mă şi pomeneşte-mă !