Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[CristianR]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Iar normalitatea duhovnicească ştii ce este pentru lume? Nebunie. Monahii, monahiile, sunt consideraţi inadaptaţi. Pustnicii sunt catalogaţi de psihologie "delir mistic", "delir religios", deliraţi, cu psihoze. La fel Mucenicii.

Însuşi Hristos, Domnul, a fost catalogat la fel, de psihologii şi psihanaliştii moderni. La fel majoritatea episcopilor, preoţilor, diaconilor.

Generalizezi nepermis în privința psihanaliștilor. După cum sunt oameni pricepuți în ale credinței care, intrând pe domeniul fizicii sau al psihologiei, se dovedesc nepricepuți, la fel se întâmplă și ca unii psihologi să încadreze la boală orice manifestare cu aparențe mistice. Deși eu cred că trebuie să fii diletant ca să faci asta.

Dar deși nu toate manifestările mistice sunt morbide, există și din cele care țin de domeniul psihiatriei. E greu să faci deosebirea, iar dacă ești cuprins de o astfel de manifestare și ești singur, e vai de tine, pentru că vei jura cu mâna pe inimă că ești în adevăr, însă e posibil să fii în înșelare.

Nu degeaba marii nevoitori au scris mult despre pașii pe care îi are de urmat cel care apucă pe calea nevoințelor și cum să recunoască semnele înșelării. În general este recomandată reținerea: nu trebuie să te lași impresionat de ceea ce simți, chiar dacă te-ai rugat mult, ai postit, ai privegheat sau ai citit. E mare ispita ca după acestea, simțind o anumită dulceață în suflet, o lumină sau chiar o văpaie, să te crezi dintr-o dată plin de Duhul Sfânt și să începi să arzi de dorința de a-L împărtăși altora, de a-i lumina pe toți.

Tu, însă, deși e posibil să fi simțit adierea harului, poate că încă nu te-ai curățit de ale tale, nu te-ai lepădat de tine însuți, porți în sufletul tău mult balast, iar atunci când te vei grăbi către propovăduire, le vei da celorlalți tocmai acest balast, într-un ambalaj strălucitor. Ei vor avea, bineînțeles, senzația unui fals și vor reacționa ca atare, în timp ce tu – care nu-ți conștientizezi lipsurile – îi vei considera nevrednici de darul tău și-ți vei spune că dai mărgăritare porcilor iar ei le calcă în picioare, nefiind la înălțimea la care tu ai ajuns. Și îi vei invita insistent să vină mai sus.

Ei bine, îmi amintesc, din vremea în care citeam Filocalia, că Părinții îndeamnă la reținere și la multă lucrare simplă, la evitarea încântării de sine, la smerenie. Nu la efuziuni sentimentale. De aceea o atitudine și o vorbă chiar mai aspră, mai fără înflorituri, mai țărănească, poate fi un semn de mai multă sănătate duhovnicească. Observa Sorin Dumitrescu faptul că în biserică țăranii nu dădeau ochii peste cap, ci aveau o atitudine sobră, cu privirea în pământ.
Asta nu exclude bucuria, deși cea autentică și statornică e posibil să vină mai târziu, după deprinderea cu simplitatea și cu smerenia.

P.S. Acum, că tot am pomenit despre boală – și eu, și alții –, ar fi bine să facem deosebirea între cea psihică și cea duhovnicească, pentru că este o diferență de nivel. Pot fi bolnav psihic fără să fiu afectat duhovnicește; poate și reciproca e valabilă. Sau pot fi suferind psihic din pricini duhovnicești.

O discuție despre relația boală spirituală-păcat, respectiv ce este păcatul și cum scăpăm de el ar merita un topic separat. Poate se încumetă cineva.

[iuliu46]

Doamne ce om ii explica colegii de o suta de ori ca este vorba despre harul Duhului Sfant, despre lucrarea lui, si el o tine una si buna cu Duhul Sfant care intra in animale si oameni si probabil si in icoane sau prosoapele lui Pavel.

Dumnezeu e prezent in creatie prin lucrarile Sale, nu prin fiinta Sa. Deci nu poate sa intre Duhul Sfant care-i de-o fiinta cu Tatal in om sau in animal, ca atunci omul ar deveni Dumnezeu, ci intra energia necreata sau lucrarea sau harul Duhului Sfant cum se mai spune la noi la moldoveni. :)


Uite iti explica mos Costache, care nu avea doua facultati de teologie ca tine dar intelegea de 10 ori mai bine ca Dumnezeu nu se afla niciunde cu fiinta in creatie. :

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou23.htm

[CristianR]

Și tu ești moldovean? Mă bucur că suntem în același club.

[iuliu46]

Nu-s. Desi in unele timpuri Moldova s-a intins ca URSS-ul, pana unde au vrut domnitorii, asa ca ne putem considera toti moldoveni. :)

[CristianR]

Îmi pare rău. Dar asta e, nimeni nu-i perfect! :)

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iuliu46

Doamne ce om ii explica colegii de o suta de ori ca este vorba despre harul Duhului Sfant, despre lucrarea lui, si el o tine una si buna cu Duhul Sfant care intra in animale si oameni si probabil si in icoane sau prosoapele lui Pavel.
Dumnezeu e prezent in creatie prin lucrarile Sale, nu prin fiinta Sa. Deci nu poate sa intre Duhul Sfant care-i de-o fiinta cu Tatal in om sau in animal, ca atunci omul ar deveni Dumnezeu, ci intra energia necreata sau lucrarea sau harul Duhului Sfant cum se mai spune la noi la moldoveni. :)
Uite iti explica mos Costache, care nu avea doua facultati de teologie ca tine dar intelegea de 10 ori mai bine ca Dumnezeu nu se afla niciunde cu fiinta in creatie. :
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou23.htm

Oh, ce minunat ! :)

Ce frumoasă e măsura părintelui Cleopa... Doamne ce frumoasă... eu un studios, după ce-am citit atât şi luptat şi experimentat atât, ce n-aş da să am măsura acelui Sfânt Bătrân, care o avea el la 29 de ani ai lui, cât am eu acum. Poate aş fi reuşit asta, dacă m-aş fi călugărit de la 14 ani, ca sfinţia sa, cu aceaşi măsură a dragostei sale.
Dragostea lui de la 14 ani, pentru Domnul, a fost mai mare decât dragostea mea pentru Domnul de la 14 ani. Şi sigur că pentru asta l-a răsplătit Domnul, cu unul din cei mari duhovnici ai românilor, şi Sfânt necanonizat, mai adaog eu.

Dar pentru academiciuni, pentru sceptici, pentru elaboraţi în gândire, măsura lui, dintro taină simplă, primeşte o explicaţie la fel de simplă de la elaboraţi, şi se risipesc pe mai departe în protioarele lor.

Iar eu, studiosul, mereu păcătos şi nevrednic de orice măsură, am vrut, la sfatul duhovnicului, să mă pregătesc puţin pentru acei elaboraţi, pentru a readuce în vânturile moderne, simplificate, învăţăturile grele ale Sfinţilor Părinţi. Nădăjduind deci în tot binele :) mă antrenez puţin pe forum.

Revin.

Nu suntem eretici franco-latini / "romano-catolici", aceia nu mai sunt creştini din 1054, şi în nebuniile ce le învaţă şi azi, cu "sfânta" inchiziţie, cruciade, purgatoriu şi alte mişelării demonice, spun şi că harul şi energiile şi darurile Duhului Sfânt, sunt create, deci separate de Duhul Sfânt, slăbind astfel puterea, dimensiunea şi izvorârea Duhului Sfânt, chiar lându-i Dumnezeirea, punându-l în creaţie, săracii hulitorii.

Deci nu putem spune că este harul Duhului Sfânt, fără Duhul Sfânt Însuşi, în toiag, în măgăriţă, şarpe de aramă, chivot, prosoape, umbră, Sfintele Icoane, Sfintele Moaşte. De ce? Fiindcă Duhul Sfânt, nu putea să stea lângă toiag, la o cafea sau ceai, nu? Nu, sigur că nu. Era în toiag, înăuntru, manifestându-se acolo prin harul Său, şi suntem convinşi de asta fiindcă harul ca energie, nu poate schimba anatomic, molecular, lemnul, să-i dea viaţă, să-l facă şarpe. Asta numai Duhul Sfânt Însuşi poate. Duhul Sfânt, Dătătorul de Viaţă, cum spune la rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, de la începutul oricărei Sfinte Slujbe, este Cel Ce este în toiag, schimbând proprietăţile moleculare ale unui obiect, fără viaţă, un lemn, să-i dea viaţă, să-l facă şarpe, sau să lovească cu el stânca, să ţâşnească apă, să despartă Marea Roşie în două şi altele, prin Duhul Sfânt din toiag.

Deci în lemn era Duhul Sfânt. E limpede? Poate asta măcar am lămurito.

Acum, explic un pic mai mult, pentru minţile mai academice, mai elaborate:

Omniprezenţa lui Dumnezeu, nu încalcă libertatea omului, dar îi ţine viaţa în el, prin pronia şi mila Sa. Când omul doreşte şi atinge, aduce, înmulţeşte sfinţenia în viaţa lui, prin dragoste, rugăciune, smerenie şi ascultare, Duhul Sfânt, se sălăşluieşte, locuieşte în om, El, Cel Ce Este tot în toate, dar în nimenea nimic, adică nu se confundă Fiinţa Sa Infinită, omniprezentă, cu creatura finită şi limitată, care doreşte a se înmulţi în Dumnezeu, spre a se dărui cu Dumnezeu sieşi şi altora, acel om, după un îndelung şi elaborat proces de curăţire, dar alt fel, în altă lucrare mântuitoare la fiecare om în parte, depinzând de multe criterii ăn unicitatea şi irepetabilitatea omului, face pe om templu al Duhului Sfânt, arătându-i sfinţenia din alţi oameni, sfinţenia din Sfintele Moaşte a Sfinţilor, sau sfinţenia Sfintelor Icoane, având sfinţenia în el, o recunoaşte în altă parte unde vede, ştie şi simte că este sfinţenia şi pentru smerenie şi ascultare, va primi vindecarea luminării, va putea dărui şi altora har, celor ce vor vrea să primească, spre ai ajuta la curăţirea lor, tot prin dragoste, rugăciune, smerenie şi ascultare, îl face vas al lui Dumnezeu, şi prin acel har ce i s-a dat în dar, cu pregătirea şi capacităţile omului aceluia, Duhul Sfânt lucrează din om, pentru om şi oameni, în deplină luciditate şi libertate a omului care se sfinţeşte, făcându-l mădular al Bisericii, vindecându-l, să-l poată face vindecător, cu misiunea de a face vindecători pe alţii, Duhul Sfânt prin har, în animale şi obiecte, lucrează, tot cu scop mântuitor pentru om şi pentru oameni, fără să locuiască şi să se sălăşluiască precum în trupul omenesc, pentru că nu are interes mântuitor, faţă de nimeni şi nimic, decât om şi oameni, animalul şi obiectul neavând raţiune, sentiment, voinţă, sfinţenie dorită şi înmulţită, după terminarea planului, scopului, interesului mântuitor, Duhul Sfânt, tot în toate, şi în nimenea nimic, va merge mai departe în evenimente, circusmtanţe, împrejurări, pentru mântuirea oamenilor, deci şi prin animale şi obiecte, prin timp, cât durează planul mântuitor al Său. Iar prin păcat, omul alungă harul Duhului Sfânt, din el însuşi, din animal, din obiect, deci şi pe Duhul Sfânt Însuşi cu harul Său, Izvorul a tot binele, ce respectă libertatea omului, a cărui mântuire o lucrează. De aceea Bisericile se resfinţesc, la fel ca şi casele oamenilor, Taina Sfântului Maslu se repetă, ca şi a Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii. Nu am folos spre mântuire să mint, ce vi-am spus e adevărat, e Adevărul, Duhul Sfânt era şi în măgăriţă, ca în alte animale dacă are scop mânuitor pentru om, altfel nu putea primi grăire raţională cu înţelepciune, arătată, exprimată, în circumstanţele de a salva pe prooroc, sau om, sau oameni. La fel în tot şi toate, când are plan mântuitor, Duhul Sfânt, lucrează din acel om, animal sau obiect, pentru om şi oameni.

Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

[CristianR]

Recitind ce am scris îmi dau seama că ți-a părut a fi o referire directă la tine, deși eu am vrut să fie mai generică, să ia fiecare ce crede că i se potrivește.
Mulțumesc pentru sfaturi, însă.

[iuliu46]

Omul continua sa creada ca e Duhul Sfant in toiag. :D
Mos Costache ii spune ca de fiinta lui Dumnezeu nu se ating nici serafimii, nici heruvimii, el crede ca se atinge toiagul.

[CristianR]

Eu nu prea înțeleg: Dacă Duhul Sfânt este prezent în toiag în Persoană, unde este harul? Tot în toiag? De ce să mai vorbim și de har, când am putea vorbi doar de Duhul Sfânt?

Igor: Există deosebire între persoana lui Dumnezeu și lucrarea sa?

P.S. Te rog încearcă să răspunzi scurt și să folosești alineate, punctuație, ca să fie mai ușor de citit, că suntem mai neputincioși.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de CristianR

Eu nu prea înțeleg: Dacă Duhul Sfânt este prezent în toiag în Persoană, unde este harul? Tot în toiag? De ce să mai vorbim și de har, când am putea vorbi doar de Duhul Sfânt?

Igor: Există deosebire între persoana lui Dumnezeu și lucrarea sa?

P.S. Te rog încearcă să răspunzi scurt și să folosești alineate, punctuație, ca să fie mai ușor de citit, că suntem mai neputincioși.

În prealabil postat de iuliu46

Igor sa stii ca daca scrii mult nu inseamna ca spui prea multe. Inseamna ca incerci sa sucesti lucrurile dupa cum iti place incercand sa ascunzi dupa cires faptul ca promovezi idei eretice.
Deci :
Parintele Cleopa spune ca nimic din fiinta lui Dumnezeu nu se afla in creatie. Nici in toiag, nici in icoana si nici in om. Nici chiar in ingeri.
Tu spui ca in toiag este chiar Duhul Sfant, nu doar harul sau.
Este Duhul Sfant o persoana a Sfintei Treimi de aceeasi fiinta cu Tatal si Fiul ? Daca este, cum poate salaslui in om sau in toiag, daca nimic din fiinta lui Dumnezeu nu se afla in creatie, nici macar in ingeri ?

Pentru cei care doriţi să înmulţiţi dragostea, smerenia, ascultarea, rugăciunea şi discernământul din inimile voastre:

Duhul Sfânt este în Persoană, în toiag, Dătătorul de Viaţă, schimbă proprietăţile anatomice moleculare ale lemnului mort, dându-i viaţă, în forma şarpelui. Duhul Sfânt în Persoană, Dătătorul de Viaţă, în toiag, la lovitura acestuia în piatră, ţăşneşte apa pentru scopul mântuitor al oamenilor însetaţi.

Da, există deosebire între Persoana Duhului Sfânt şi lucrarea sa. Anume:

Duhul Sfânt în Persoană, în Sfânta Treime, pentru că El Este Cel ce Este Fiinţă Infinită sau nefinită/nedefinită, nemărginită, neatinsă, nepătrunsă, neîmpărţită, nedespărţită, neadăugată, neamestecată, se manifestă în şi pentru creaţie şi creaturi, prin lucrarea Sa, a harului, energiilor, darurilor necreate, dăruite, izvorâte, în om, animale şi obiecte, dar care nu pot fi aduse înafara Duhului Sfânt, fiindcă harul din creaţie, pentru creaţie, dat, nu este despărţit de Dătător (erezie franco-latină/"romano-catolică") fără a se confunda Fiinţa nemărginită, cu creaţia, pentru scopul, interesul, ţelul mântuitor ce Îl are pentru om, pentru oameni, altfel, limitaţia, finitul, mărginirea creaţiei, nu s-ar putea bucura şi împărtăşi de slava Creatorului, dată omului, oamenilor.

Este o frază, n-am putut să o despart cu punct şi alineat. Iartă-mă.

Am explicat în câteva rânduri, o teologie, de câteva cărţi, ale Sfinţilor Părinţi. Dacă nu citiţi foarte atenţi, o să fiţi ispitiţi să nu înţelegeţi... iertaţi-mă, eu voi fi de vină, că sunt prost şi nu ştiu explica mai bine...

Acesta a fost motivul căderii lui Satana. Fiind creat, creatură, credea şi vroia să fie în Fiinţa Creatorului şi mai grav, în locul Lui. În mândrie, a lăcomit, şi a căzut, minţind şi trâgând şi alţi îngeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, cu el, în cădere.

Care acum stau şi ne bat pe noi la cap, cu atâtea şi atâtea. O spun aşa mai simplu, mai copilăresc, să nu folosesc alte exprimări şi sintagme, să nu sperii pe nimeni, că ăsta e unul din planurile lor, să fim speriaţi, ne poate controla mai uşor.

În har, primeşti atât de mult belşug de tot binele, încât dacă nu iubeşti şi nu înmulţeşti dragostea, dacă nu te smereşti, să vezi că nu-i nimic al tău, nu ai şi nu poţi nimic, dacă nu asculţi, fiindcă ăsta-i scopul harului, de-a fi dăruit, dacă nu te rogi, cu mulţumire, cu pururea slava şi lauda Domnului, care se revarsă din belşug, atât cât poate primi creatura, fiindcă-i ăsta-i scopul rugăciuni, de-a fi în Dumnezeu, pentru Dumnezeu, de-a căuta, de-a găsi, de-a vedea pe Dumnezeu, "lărgiţi şi voi inimile voastre", de-a înmulţi locul pentru Dumnezeu din inima şi fiinţa creaturii, omului, pentru a dărui cât mai mult, atunci, fără acestea, omul este vânat, doborât de jucăuşi, de demoni, este căzut şi este minţit cu har fals, cu stări extatice, de exaltare, de frici şi emoţii, spre a fi ţinut căzut, a-i îndepărta ce îl poate ridica: dragostea, smerenia, ascultarea, rugăciunea, discernământul, spre a-l câştiga pentru chinul, în care îl antrenează pe sufletul doborât, prin acceptarea minciunilor demonice, o perioadă de timp în viaţa lui (sperăm cât mai scurtă).

Mai simplu de atât, nu cred că pot să explic... :)

Iuliu, înmulţeşte dragostea, smerenia, ascultarea, rugăciunea şi discernământul şi vei înţelege şi ce zice Părintele Cleopa şi ce spun eu, că e acelaşi lucru, dar e spune mai simplu şi nu explică, iar eu o spun un pic mai elaborat prin explicare...

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă.