[vsovi]

[quote=crinrin;628093]http://www.crestinortodox.ro/credint...ale-69813.html

(...) Crizele patologice, bolile si deranjamentele psihice, produc si alimenteaza deseori falsul misticism.

Nu este un fals misticism cum se afirmă aici ci aceşti oameni cuprinşi de criză sunt nişte veritabili credincioşi, căci ei cred cu siguranţă din moment ce apelează la Dumnezeu cînd intră în criză. Crizele sunt provocate în general de frică, de neputinţă, de durere... şi cînd eşti în criză faci foarte bine să strigi după Dumnezeu. Nu eşti fals mistic ci asculţi dacă ceri ajutor la Dumnezeu care te iubeşte şi te aude.

Unor stari de boala se datoreaza multe din asa-numitele viziuni si comunicari cu fiinte din alte lumi.

Asta susţine psihiatria atee, că dacă vezi sau auzi altceva decît văd şi aud alţii atunci nu sunt reale vedeniile tale ci tu sigur delirezi şi visezi deci eşti bolnav şi ei susţin asta căci fiind materialişti au negat orice existenţă a lui Dumnezeu şi a lumii spirituale şi duhovniceşti sau că ar fi posibilă interacţiunea cu cele spirituale şi duhovniceşti.

"Ele sunt sustinute insa si de o framantare religioasa in cei ce le produc, ca si in cei ce le accepta, spre deosebire de manifestarile ocultismului, care sunt lipsite de o framantare religioasa, desi sunt insotite si ele de un fior al intalnirii cu nevazutul.

Aici se afirmă că frămîntarea religioasă ar fi un simtom cînd defapt orice om are în permanenţă o frămîntare religioasă şi de fiori la întîlnirile cu nevăzutul care devine văzut.

Dar daca privim atent, observam ca si framantarea religioasa la subiectele producatoare de false viziuni e bolnavicioasa." Boala psihica, fie mostenita genetic, fie dezlantuita in urma unor socuri emotionale, genereaza apoi si in imaginatia omului unele idei fixe, obsesii si viziuni mai mult sau mai putin religioase.

Aici se amestecă din nou psihiatria cu duhovnicia socotindu-se boli psihice traumele ce vin din şocuri emoţionale, din frămîntarea religioasă socotindu-se aşa ca ateii materialişti psihiatrii că mărturiile respectivului sunt defapt deliruri imaginative, închipuiri, idei fixe, paranoe, obsesii şi altele... cînd defapt sunt poate realităţi pe care unii sau alţii nu le putem observa la fel cu persoana în cauză. Deci dacă noi nu putem asista la ce este martor şi la ce asistă altul atunci musai acela este nebun şi rezultă asta dacă îl privim atent descoperindu-i temerile sau comportamentul ca psihiatrii care pun diagnostice în funcţie de comportament? Păi de ce ar fi normalul ceea ce spu ei? Păi ei spun că e normal să fii ateu şi să nu crezi în vre-o manifestare a lumiii de dincolo sau a lumii spiritoale. De ce ar fi normal să fii ateu şi necredincios?

(...) Tipuri de persoane pseudo-duhovnicesti


Promotorii unor invataturi si practici noi, exponenti ai falsului misticism, straini de Traditia si de Duhul Bisericii Ortodoxe, sunt oameni adesea ei insisi nelamuriti in probleme de morala, de credinta si de viata bisericeasca.

De aici se vede interesul ascuns al unora care au folosit psihiatria ca să se auto-îndreptăţească.

Alteori, insa, ei sunt de-a dreptul impostori care folosesc minciuna ca metoda de imbogatire materiala si de alterare a bunei credinte a oamenilor cu care vin in legatura.

Aici se spune corect de ce se judecă mereu unii pe alţii... din interese materiale, tuturor le este frică să nu cumva să-şi piardă clienţii. Dumnezeu a fost şi este sărac şi nu a cerut bani de la nimeni şi nici nu a obligat pe cineva ca să-i dea. Ci a mărturisit şi a dăruit Credinţa în Dar.

Tipul patologic, psihopatul, a carui vocatie mistica apare datorita unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, avand nenumarate "convorbiri cu Dumnezeu" si "vedenii de sus", prin care isi autoalimenteaza mandria sa cu investirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea intreaga.

Păi că este ceva rîu în asta reiese din faptele sale şi nu din pretenţiile lui. El poate să spună orice, importante sunt faptele lui căci aceste pot fi judecate aşa cum sunt judecate faptele oricui... deci nu e nimic rău dacă cineva are convorbiri cu Dumnezeu (rugăciuni) şi nici dacă are vedenii ce vin de la Dumnezeu şi nici dacă se mîndreşte cu asta. Cu păcatul nu e bine să te mîndreşti, adică cu faptele mincinoase şi păcătoase şi cu răul pe care îl faci!

A te lăuda cu Dumnezeu e foarte bine!.. şi nu face asta rău nimănui.

Intre acesti "prooroci" autointitulati, unii sunt psihopati confirmati de stiinta medicala, si tratarea lor necesita cu precadere o interventie clinica (tratament, internare in spital).

Păi fireşte că sunt socotiţi bolnavi de psihiatrii căci pentru ei, materialişti atei, orice proorocie şi orice vedenie este o minciună şi un delir. Problema e cu autointitulaţii... păi ei se autointitulează atei şi materialişti tot aşa cum unii se intitulează prooroci.

Altii, insa, a caror boala nu e totdeauna si pentru toti evidenta, se dau drept reprezentanti ai unei spiritualitati autentice cucerindu-si adeptii prin credinta lor puternica in ceea ce spun, credinta sustinuta si prin manifestari exterioare agresive, uneori chiar ridicole si prin "retete" proprii de spiritualitate.

Aici se descriu tot felul de simtome preluate din psihiatrie. Păi oare n-au voie ei să dea reţete? N-au voie oamenii să creadă? Trebuie să le fie frică de caracterizările unor medici psihiatrii sau de caracterizările unor duhovnici care le-au furat limbajul şi procedele punerii de diagnostice? Păi duhovnicul crede în Dumnezeu iar psihiatrul e ateu materialist... deci cum s-ar putea să facă cineva aşa un melanj cu valoare de adevăr din astea două împreună?


continuarea mai jos