Citat:
În prealabil postat de iuliu46
Nu pot sa cred, pisicile isi educa puii. Sau cainii si asa mai departe. :)
Uitati, faceti fiecare dintre voi un experiment.
|
Cam tarziu. S-au facut deja mii de experimente, exista deja o disciplina cu zeci de ani de istorie (se numeste etologie, se preda la Universitate-Biologie).
Pe de alta parte, oamenii au observat dintotdeauna (fara nici un experiment) ca animalele isi educa puii. Ii invata felurite lucruri, ii corijeaza etc.
Iuliu, buna dimineata!
*
Poate ca termenul educatie e piatra de poticnire. Cine stie ce intelege fiecare prin educatie?...
Si adevarul este ca sunt nenumarate acceptiuni, chiar printre educatori. Si e o intreaga istorie a pedagogiei, cine o mai cuprinde?....
Dar la modul cel mai simplu, acela pe care ni-l soptesc inteligenta si bunul simt (slefuite, si acestea, tot prin educatie!), a educa inseamna a invata, a instrui, a sprijini pe cineva catre anumite achizitii. De pilda, invatam sa vorbim, sa mergem, sa scriem, sa citim, sa ne jucam, sa ne luptam, sa ne rugam, sa iubim, sa uram etc. Fiecare om are un potential latent, un bagaj de predispozitii pentru aceste insusiri omenesti, insa singur nu poate sa treaca de la potential la devenire. Nu s-a nascut inca nimeni care sa nu aiba nevoie de semeni pentru a deveni om.
Similar, pisica isi invata puii sa faca toate cele pisicesti. Le arata ea, mai intai, prin propriul comportament. Face cu ei exericitii, repeta. Uneori ii admonesteaza, ii pedepseste, chiar, lovindu-i. Nu ati urmarit niciodata o pisica facind astfel de lucruri cu puii ei? Pacat...
Maimutele, au povestit martorii unora dintre ele, ii invatau pe puii lor ce sa faca cu ... cartofii. In invatau cum sa-i spele in apa raului, cum sa-i depoziteze, cum sa-i manance. E un simplu exemplu. Sunt mii si mii asemanatoare.
Astazi, insa, educatia e mai pretentioasa. Desi inca de la Marc Aureliu a devenit prioritar sa educam pe copii (el spunea, referindu-se la copil: "pedepseste-l sau educa-l", evidentiind efortul de instruire si minimalizind rolul pedepsei), azi cei mai multi pedagogi inteleg educatia in sensul de a transmite o flacara mai departe... A educa inseamna a oferi stari de spirit, zicea careva.. Si Constantin Noica al nostru tindea spre aceeasi acceptiune a educatiei. El visa o scoala in care sa nu se predea continuturi ci stari de spirit... Continuturile daltuindu-le fiecare in felul lui, animat de aceeasi stare de spirit cu a pedagogului.
Si totusi educatia are multe niveluri.
Incepe cu ajutor (model, sprijin, orientare, indrumare, recompensa si pedeapsa) pentru achizitiile cele mai simple (primul act educativ este suptul; copiii nu stiu sa suga, au nevoie de ajutorul mamei pentru a forma schema complexa a suptului, care nu e doar instinct ci achizitie psiho-motorie dezvoltata in continuitatea imboldului innascut) si continua cu un travaliu tot mai laborios si mai eterogen (nenumarate insusiri psiho-comportamentale combinate pe masura actiunilor si activitatilor tot mai complexe).