Ca sa analizam fara patima, pe baza de date si cifre concrete, sub aspect economic si social, regimul din Romania din perioada anilor 1964-1989
1. Agricultura
Desi procesul de cooperativizare a agriculturii s-a desfasurat cu multe abuzuri, crime, nedreptati in anii 50, totusi, pana la urma, s-a dovedit a fi benefic.
Astfel, s-a trecut de la practicarea unei agriculturi faramitate, pe mici suprafete, cu mijloace tehnice arhaice si rudimentare, la o agricultura practicata pe mari suprafete, compacte, cu irigatii, chimizare, mecanizare.
Astfel, in 1989, agricultura romaneasca era una moderna si competitiva, care dispunea de:
-Cca 2.500.000 hectare teren arabil irigat (in judetul Vaslui existau cca 30.000 ha teren arabil irigat)
-La un tractor reveneau cca 50 ha.
-Mijloacele tehnice de mecanizare a agriculturii erau administrate de IMA- SMA (cu binecunoscutele tractoare "Universal-650" si combine "Gloria").
Desi productiile la hectar nu erau cele raportate (stiti cele gluma cu purcica), totusi ele erau net superioare fata de perioada anterioara cooperativizarii agriculturii.
Ideea de asociere a taranilor in cooperative agricole nu era a comunistilor, ci era o idee larg raspandita inclusiv in tari precum Franta, Italia, RF Germana.
In perioada interbelica, in programul electoral al PNT, era propusa ideea de cooperative agricole.
Dar evident erau si aspecte negative in agricultura.
Desi conform statutului UNCAP, CAP-urile erau "proprietate privata de grup, asociativa" (iar pamantul din cadrul CAP-urilor apartinea tot taranilor, fiind doar lucrat impreuna), iar retribuirea membrilor cooperatori trebuia sa se faca conform hotararii adunarii generale din CAP, totusi- mai ales dupa 1980- acest statut nu era respectat.
Astfel, datorita faptului ca CAP-urilor li se solicita sa dea o canditate tot mai mare de produse la "fondul centralizat/fondul de stat", intai se dadea produsele la "fondul centralizat", apoi erau platite muncile SMA (tot in produse) si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori (taranii).
Acesasta genera nemultumiri justificate din partea membrilor cooperatori, aparand furturile din recolte, care ingreunau si munca militienilor din mediul rural.
Apoi o alta parghie prin care statul controla activitatea CAP-urilor era faptul ca "Intreprinderea de mecanizare a agriculturii" se afla in subordinea statului. La un moment dat , Ceausescu ar fi acceptat ca idee de principiu ca utilajele de mecanizare a agriculturii sa treaca in proprietatea CAP-urilor.
Apoi in Romania (spre deosebire de ce am vazut in Basarabia chiar inainte de 1991), activitatea de prelucrarea a carnii si laptelui a fost concentrata in mediul urban, prin intermediul ICIL si IRIC.
In Basarabia, pe atunci RSS Moldoveneasca, statul sovietic a procedat intr-un mod mai inteligent in acest domeniu. Astfel, acesta a permis colhozurilor (echivalentul CAP-urilor) sa-si construiasca si sa-si dezvolte propriile sectii de prelucrare a laptelui si carnii, si astfel acele colhozuri sa se dezvolte, sa acumuleze capital, sa poata face anumite investitii, dar si sa stabilizeze forta de munca calificata in mediul rural, contribuind astfel la dezvoltarea localitatilor respective.
Un alt aspect negativ era birocratia stufoasa ("trei cu mapa doi cu sapa"), faptul ca unele hotarari erau luate din birourile directiilor agricole judetene, fara a fi consultati ingineri agronomi si presedintii din CAP-uri, moda "negatiilor", etc.
S-au incercat atunci diferite metode de a-i stimula pe tarani sa creasca sau sa adune tot felul de produse animale- de la melci, pana la broaste, puf si pene de gasca, sa creasca iepuri, etc! Insa rezultatele nu au fost pe masura , datorita mai multor factori.
Desi sistemul de achizitii din mediul rural era organizat prin cooperatia de consum, preturile oferite taranilor pentru aceste produse erau destul de mici, fapt care nu era de natura a-i stimula!
In concluzie, ideea de asociere a taranilor in cooperative/asociatii agricole , pentru a lucra pamantul in mod organizat, pe mari suprafete compacte, care sa permita aplicarea tehnologiilor moderne in agricultura (irigare, mecanizare, etc) nu este una rea, si nici macar nu a fost inventata de comunisti!
Nu putem uita ca inainte de 1989 s-au facut si mari investitii in zootehnie, construindu-se mari si moderne complexe zootehnice, in frunte cu Comtim Timisoara (unde in 1989 lucrau 15.000 de oameni).
De asemenea, s-a dezvoltat si cercetarea stiintifica in agricultura, statiunile de cercetari agricole si institutul de la Fundeni avand un renume international.
In concluzie, cu toate neajunsurile ei, agricultura romaneasca de dinainte de 1989 plasa Romania in pozitia de exportator net de produse alimentare.
Astazi importam masiv produse alimentare!
Spuneti dumneavoastra- cum e mai bine ?!
|