Despre regimul comunist din Romania

[Florinvs]

Ca sa analizam fara patima, pe baza de date si cifre concrete, sub aspect economic si social, regimul din Romania din perioada anilor 1964-1989

1. Agricultura

Desi procesul de cooperativizare a agriculturii s-a desfasurat cu multe abuzuri, crime, nedreptati in anii 50, totusi, pana la urma, s-a dovedit a fi benefic.

Astfel, s-a trecut de la practicarea unei agriculturi faramitate, pe mici suprafete, cu mijloace tehnice arhaice si rudimentare, la o agricultura practicata pe mari suprafete, compacte, cu irigatii, chimizare, mecanizare.

Astfel, in 1989, agricultura romaneasca era una moderna si competitiva, care dispunea de:

-Cca 2.500.000 hectare teren arabil irigat (in judetul Vaslui existau cca 30.000 ha teren arabil irigat)

-La un tractor reveneau cca 50 ha.

-Mijloacele tehnice de mecanizare a agriculturii erau administrate de IMA- SMA (cu binecunoscutele tractoare "Universal-650" si combine "Gloria").

Desi productiile la hectar nu erau cele raportate (stiti cele gluma cu purcica), totusi ele erau net superioare fata de perioada anterioara cooperativizarii agriculturii.

Ideea de asociere a taranilor in cooperative agricole nu era a comunistilor, ci era o idee larg raspandita inclusiv in tari precum Franta, Italia, RF Germana.
In perioada interbelica, in programul electoral al PNT, era propusa ideea de cooperative agricole.

Dar evident erau si aspecte negative in agricultura.

Desi conform statutului UNCAP, CAP-urile erau "proprietate privata de grup, asociativa" (iar pamantul din cadrul CAP-urilor apartinea tot taranilor, fiind doar lucrat impreuna), iar retribuirea membrilor cooperatori trebuia sa se faca conform hotararii adunarii generale din CAP, totusi- mai ales dupa 1980- acest statut nu era respectat.
Astfel, datorita faptului ca CAP-urilor li se solicita sa dea o canditate tot mai mare de produse la "fondul centralizat/fondul de stat", intai se dadea produsele la "fondul centralizat", apoi erau platite muncile SMA (tot in produse) si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori (taranii).

Acesasta genera nemultumiri justificate din partea membrilor cooperatori, aparand furturile din recolte, care ingreunau si munca militienilor din mediul rural.

Apoi o alta parghie prin care statul controla activitatea CAP-urilor era faptul ca "Intreprinderea de mecanizare a agriculturii" se afla in subordinea statului. La un moment dat , Ceausescu ar fi acceptat ca idee de principiu ca utilajele de mecanizare a agriculturii sa treaca in proprietatea CAP-urilor.

Apoi in Romania (spre deosebire de ce am vazut in Basarabia chiar inainte de 1991), activitatea de prelucrarea a carnii si laptelui a fost concentrata in mediul urban, prin intermediul ICIL si IRIC.
In Basarabia, pe atunci RSS Moldoveneasca, statul sovietic a procedat intr-un mod mai inteligent in acest domeniu. Astfel, acesta a permis colhozurilor (echivalentul CAP-urilor) sa-si construiasca si sa-si dezvolte propriile sectii de prelucrare a laptelui si carnii, si astfel acele colhozuri sa se dezvolte, sa acumuleze capital, sa poata face anumite investitii, dar si sa stabilizeze forta de munca calificata in mediul rural, contribuind astfel la dezvoltarea localitatilor respective.

Un alt aspect negativ era birocratia stufoasa ("trei cu mapa doi cu sapa"), faptul ca unele hotarari erau luate din birourile directiilor agricole judetene, fara a fi consultati ingineri agronomi si presedintii din CAP-uri, moda "negatiilor", etc.

S-au incercat atunci diferite metode de a-i stimula pe tarani sa creasca sau sa adune tot felul de produse animale- de la melci, pana la broaste, puf si pene de gasca, sa creasca iepuri, etc! Insa rezultatele nu au fost pe masura , datorita mai multor factori.
Desi sistemul de achizitii din mediul rural era organizat prin cooperatia de consum, preturile oferite taranilor pentru aceste produse erau destul de mici, fapt care nu era de natura a-i stimula!

In concluzie, ideea de asociere a taranilor in cooperative/asociatii agricole , pentru a lucra pamantul in mod organizat, pe mari suprafete compacte, care sa permita aplicarea tehnologiilor moderne in agricultura (irigare, mecanizare, etc) nu este una rea, si nici macar nu a fost inventata de comunisti!

Nu putem uita ca inainte de 1989 s-au facut si mari investitii in zootehnie, construindu-se mari si moderne complexe zootehnice, in frunte cu Comtim Timisoara (unde in 1989 lucrau 15.000 de oameni).

De asemenea, s-a dezvoltat si cercetarea stiintifica in agricultura, statiunile de cercetari agricole si institutul de la Fundeni avand un renume international.

In concluzie, cu toate neajunsurile ei, agricultura romaneasca de dinainte de 1989 plasa Romania in pozitia de exportator net de produse alimentare.

Astazi importam masiv produse alimentare!

Spuneti dumneavoastra- cum e mai bine ?!

[ioan67]

În prealabil postat de Florinvs

In concluzie, cu toate neajunsurile ei, agricultura romaneasca de dinainte de 1989 plasa Romania in pozitia de exportator net de produse alimentare.
Astazi importam masiv produse alimentare!
Spuneti dumneavoastra- cum e mai bine ?!

Pai spuneti dvs.!
Si iata de ce: era bine ca eu am mancat primul mar de categoria "export" abia in clasa a XI-a, cand am fost dus (ca deportatii, inghesuiti cu zecile in niste nenorocite de autobuze ruginite, din alea numite "rate" prin satele patriei) la munci agricole in Prahova?
Stiti unde se duceau merele alea? La export, tovarasu!
Eu, nepot de tarani romani care traisera generatii intregi din munca lor si fiu de profesori care predau limba romana, n-am mancat in viata mea mere ca acelea, pana la saispe ani cand am ajuns sclav la Baicoi. Spun sclav, intrucat nu din vointa mea libera am ajuns sa dorm in baraci ca sa dau patriei socialiste mere de export!
Fructele acelea rodite de pamantul romanesc si culese de copiii romani le mancau copiii germani, francezi, americani sau Ceausescu mai stie ce straini le mancau...
Dar incaltamintea? Dar tricourile? Dar carnea? Dar granele? Dar floarea-soarelui? Ati uitat ca totul era rationalizat?
Tovarasu, noi copiii din Baragan purtam, pe vremea cand tovarasii exportau adidasi Puma ("pumari", cum le ziceam noi), noi purtam tenisi chinezesti! Pricepeti tovarase? Tenesi din aia din carpa si cu o vaga talpa de cauciuc, de simteai toate pietrele in carne. Si sa stiti ca prin Baragan sunt multe pietre pe drumuri... Nu erau chiar toate asfaltate de comunisti...
Deci cum e cu exportul ala, tovarase?
Si ziceati deunazi ca aveti o familie, da? Sa va traiasca si sa se mantuiasca! Dar ia ziceti, ati vrea sa dati tot ce produceti cu sotia si copiii dvs. la export, unor femei si copii din Germania sau SUA iar pe ai dvs. de acasa sa ii imbracati cu rochii de carpa si cu tenesi chinezesti? Credeti ca familiei dvs. i-ar placea acest nobil gest de export? Nu? Ei bine, nici noua, romanilor care munceam ca sclavii ca sa exporte Partidu, pe valuta, granele si produsele naostre - nici noua nu ne placea. Intelegeti, acum?

Pe noi nu ne intreba nimeni daca suntem de acord sau nu cu exportu asta pe care il preamariti. In locul nostru gandea si hotara altcineva. Stiti cine! Noi eram "educati" sa gandim cu capul glorios al Partidului, al lui Big Brother. NOi nu puteam gandi, tovarase, decat ce aflam ca au gandit tovarasii cei luminati in locul nostru. Poate tocmai din acest motiv, iata, si astazi toata lumea gandeste atat de individualist si de indiferent la aproapele. V-ati gandit ca dupa juma de veac de slugarnicie s-a adunat in oameni o imensa frustrare si o presiune care, iata, face sa sara astazi toate din tatani? S-au gandit comunistii dvs. ce vor face oamenii dupa ce puterea dictaturii va trece? Nu, caci nici nu le pasa si nici nu aveau obiceiul sa gandeasca. daca ar fi gandit macar o clipa, n-ar fi facut ce au facut cu propria lor tara.

[Florinvs]

În prealabil postat de ioan67

Pai spuneti dvs.!
Si iata de ce: era bine ca eu am mancat primul mar de categoria "export" abia in clasa a XI-a, cand am fost dus (ca deportatii, inghesuiti cu zecile in niste nenorocite de autobuze ruginite, din alea numite "rate" prin satele patriei) la munci agricole in Prahova?
Stiti unde se duceau merele alea? La export, tovarasu!
Eu, nepot de tarani romani care traisera generatii intregi din munca lor si fiu de profesori care predau limba romana, n-am mancat in viata mea mere ca acelea, pana la saispe ani cand am ajuns sclav la Baicoi. Spun sclav, intrucat nu din vointa mea libera am ajuns sa dorm in baraci ca sa dau patriei socialiste mere de export!
Fructele acelea rodite de pamantul romanesc si culese de copiii romani le mancau copiii germani, francezi, americani sau Ceausescu mai stie ce straini le mancau...
Dar incaltamintea? Dar tricourile? Dar carnea? Dar granele? Dar floarea-soarelui? Ati uitat ca totul era rationalizat?
Tovarasu, noi copiii din Baragan purtam, pe vremea cand tovarasii exportau adidasi Puma ("pumari", cum le ziceam noi), noi purtam tenisi chinezesti! Pricepeti tovarase? Tenesi din aia din carpa si cu o vaga talpa de cauciuc, de simteai toate pietrele in carne. Si sa stiti ca prin Baragan sunt multe pietre pe drumuri... Nu erau chiar toate asfaltate de comunisti...
Deci cum e cu exportul ala, tovarase?
Si ziceati deunazi ca aveti o familie, da? Sa va traiasca si sa se mantuiasca! Dar ia ziceti, ati vrea sa dati tot ce produceti cu sotia si copiii dvs. la export, unor femei si copii din Germania sau SUA iar pe ai dvs. de acasa sa ii imbracati cu rochii de carpa si cu tenesi chinezesti? Credeti ca familiei dvs. i-ar placea acest nobil gest de export? Nu? Ei bine, nici noua, romanilor care munceam ca sclavii ca sa exporte Partidu, pe valuta, granele si produsele naostre - nici noua nu ne placea. Intelegeti, acum?

Pe noi nu ne intreba nimeni daca suntem de acord sau nu cu exportu asta pe care il preamariti. In locul nostru gandea si hotara altcineva. Stiti cine! Noi eram "educati" sa gandim cu capul glorios al Partidului, al lui Big Brother. NOi nu puteam gandi, tovarase, decat ce aflam ca au gandit tovarasii cei luminati in locul nostru. Poate tocmai din acest motiv, iata, si astazi toata lumea gandeste atat de individualist si de indiferent la aproapele. V-ati gandit ca dupa juma de veac de slugarnicie s-a adunat in oameni o imensa frustrare si o presiune care, iata, face sa sara astazi toate din tatani? S-au gandit comunistii dvs. ce vor face oamenii dupa ce puterea dictaturii va trece? Nu, caci nici nu le pasa si nici nu aveau obiceiul sa gandeasca. daca ar fi gandit macar o clipa, n-ar fi facut ce au facut cu propria lor tara.

Am zis- faptul ca s-a fortat exportul de produse alimentare si au aparut acele restrictii si lipsuri la mancare dupa anii 1980-1982 a fost un lucru gresit! A fost cea mai mare greseala a lui Ceausescu!

Desi unii din jurul sau au incercat a-i atrage atentia asupra acestei greseli, si in general asupra deciziei de plata fortata a datoriei externe, cifrata in 1981 la 11 miliarde $ (precum Ioan Totu, fostul ministru de externe, care i-a spus in fata- Nicule, nu-i bine ce vrei sa faci!, ministrul de externe Stefan Andrei, ministrul comertului exterior Cornel Burtica, Nicolae Vacaroiu de la CSP, Teodor Stolojan de la directia valutara a ministerului de finante, Ion Iliescu, chiar Iulian Vlad de la DSS si altii), din pacate, Ceausescu nu a vrut sa asculte de aceste pareri avizate si bine intentionate!

[Florinvs]

Un articol din ziarul Vremea Noua de Vaslui, din 12 septembrie 2016, cu privire la decesul celui care a fost prim-secretar al muncipiului Vaslui in perioada Grigore Munteanu, in perioada 1981-1989.

Nu au fost multi vasluieni la funeraliile fostului primar Grigore Munteanu, cel care, în vremurile de dinainte de ’89, conducea cu mânã forte acest oras. Un om dur, sever, corect – asa l-au descris prietenii sãi, pe omul care a modernizat Vasluiul din temelii, în perioada 1981-1989.

Primarul Vasile Pavãl nu a putut fi prezent la înmormântarea celui care i-a fost sef, în timpul perioadei comuniste, însã a trimis mesajul sãu de condoleante cãtre familie si toti prietenii lui Munteanu. Au venit, în tãcere, fosti directori de fabrici din timpul comunismului, fostii viceprimari din timpul lui Grigore, fosti sefi de sectii sau diverse unitãti, ajunsi acum la vârste înaintate. Asezat pe un catafalc din fata bisericii, sicriul cu trupul neînsufletit al fostului primar a fost învelit în tricolorul României, ca simbol pentru un om care si-a dedicat viata pentru modernizarea municipiului Vaslui.

Preotul Vasile Pârcãlabu, cu vocea stinsã de emotie, a rememorat momentele trãite alãturi de cel care a murit, la 82 de ani, dupã o lungã suferintã. “Am bãtut la usa domniei-sale prin ’82-’83, veneam de la Costesti si cãutam un apartament în Vaslui. I-am spus doleanta mea, iar domnia-sa m-a ascultat, nu m-a respins si mi-a spus doar atât: “Vom vedea ce se poate face. Mã bucur cã te prezinti ca un om care vrea sã munceascã”. Am avut alãturi de dânsul un proiect pentru o casã mortuarã, dorea dl. Munteanu s-o facã în zona Copou, însã cei de la Bucuresti s-au opus. Tin minte cã, în biroul domniei-sale, am cunoscut sapte sau opt directori de întreprinderi din Vaslui, iar dl. Munteanu mi-a spus doar atât: “Îi vezi? Sunt oameni care au în subordine 30-40.000 de oameni, în fabricile din Vaslui”. A fost un om bun, un om aparte, foarte corect. Un om dârz. Dupã Revolutie, mã întâlneam cu el pe stradã si îi spuneam: “Sã trãiti, dom’primar”. El râdea si spunea doar atât: “Da, da, da”.

Vã spunem acum, la ultima noastrã întâlnire: Adio, tovarãse prim-secretar, pentru cã ati fost un caracter aparte al epocii dumneavoastrã, al istoriei noastre, a tuturor”, a spus preotul Pârcãlabu.

Printre cei veniti la înmormântarea fostului primar Munteanu s-a numãrat si Nicutã Marcu, directorul Postei judetene. Acesta ne-a spus cã Grigore Munteanu provenea din zona Vutcani, fiind un om cu care vutcãnenii s-au mândrit mereu. “Venea la mine în permanentã, fãceam schimb de cãrti, discutam. Era un bun povestitor, stia foarte multe lucruri care s-au întâmplat înainte de ’89, numai povesti adevãrate. Avea o sinceritate iesitã din comun, povestea cum a venit Ceausescu în judetul Vaslui, cum a construit acest oras, puteai sã-l asculti ore în sir, fãrã sã te plictisesti. Orice vutcãnean care se ducea la dânsul cu o problemã primea ajutor, doar dacã era legal, asa spunea. Îmi pare rãu pentru cã s-a stins din viatã. Fiecare om are o credintã, dl. Munteanu a crezut mult în vremurile de odinioarã, a slujit cu credintã regimul de atunci, fãcând mult bine acestui oras“, a spus Marcu. Nãscut pe 14 aprilie 1932, Grigore Munteanu a muncit mult, pentru a ajunge la statutul de primar al Vasluiului. A lãsat în urma sa o zestre pentru Vaslui, o familie care nu-l va uita niciodatã, oameni care îi vor aprinde mereu o lumânare la mormânt.

[Dalian]

În prealabil postat de Florinvs

Nu au fost multi vasluieni la funeraliile fostului primar Grigore Munteanu, cel care, în vremurile de dinainte de ’89, conducea cu mânĂŁ forte acest oras. Un om dur, sever, corect – asa l-au descris prietenii sĂŁi, pe omul care a modernizat Vasluiul din temelii, în perioada 1981-1989.

Primarul Vasile PavĂŁl nu a putut fi prezent la înmormântarea celui care i-a fost sef, în timpul perioadei comuniste, însĂŁ a trimis mesajul sĂŁu de condoleante cĂŁtre familie si toti prietenii lui Munteanu. Au venit, în tĂŁcere, fosti directori de fabrici din timpul comunismului, fostii viceprimari din timpul lui Grigore, fosti sefi de sectii sau diverse unitĂŁti, ajunsi acum la vârste înaintate.

N-au fost multi.
Dar toata haita care a jefuit Romania si s-a lafait regeste in timpul foametei, toti privilegiatii nomenclaturisti, toti cei care au facut sluj neconditionat in schimbul traiului dulce si usor, au fost prezenti, au adus condoleante si au vorbit de bine pe mafiotul care ii hranea din palma.

Dar nu fiti tristi, tovarasi! Nu va plangeti.
Voi nu ati ajuns la puscarie, nu sunteti la munca silnica. Nici la Canal. Nu ati primit nicio pedeapsa pentru ceea ce ati facut. Si nici nu veti primi.

Uite, puteti transmite mesaje de condoleante si puteti canta ode pe forumuri tuturor mitocanilor capatuiti de regimul criminal.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florinvs

Ca sa analizam fara patima, pe baza de date si cifre concrete, sub aspect economic si social, regimul din Romania din perioada anilor 1964-1989

1. Agricultura

Desi procesul de cooperativizare a agriculturii s-a desfasurat cu multe abuzuri, crime, nedreptati in anii 50, totusi, pana la urma, s-a dovedit a fi benefic.

Astfel, s-a trecut de la practicarea unei agriculturi faramitate, pe mici suprafete, cu mijloace tehnice arhaice si rudimentare, la o agricultura practicata pe mari suprafete, compacte, cu irigatii, chimizare, mecanizare.

Astfel, in 1989, agricultura romaneasca era una moderna si competitiva, care dispunea de:

-Cca 2.500.000 hectare teren arabil irigat (in judetul Vaslui existau cca 30.000 ha teren arabil irigat)

-La un tractor reveneau cca 50 ha.

-Mijloacele tehnice de mecanizare a agriculturii erau administrate de IMA- SMA (cu binecunoscutele tractoare "Universal-650" si combine "Gloria").

Desi productiile la hectar nu erau cele raportate (stiti cele gluma cu purcica), totusi ele erau net superioare fata de perioada anterioara cooperativizarii agriculturii.

Aici, la aceasta ultima fraza, am oprit citirea postarii dv. Mi-a stat ceasul. A stat, de la atatea aberatii. Se compara, oare, agricultura interbelica, in care Romania era granarul Europei, era "tara care avea grau si petrol" cu parjolul adus de comunism, care a inceput cu seceta din 1947/48 ? Da, pe vremea monarhiei eram o forta in agricultura europeana! Dezastrul a venit dupa aceea. Tin bine minte ca, in plin ceausim adulat de dv, stateam la coada la painea rationalizata. Agricultura romaneasca cazuse pana si sub nivelul celei bulgaresti si maghiare. Si-au batut joc, nenorocitii, de grau, de principala bogatie a tarii, asa cum si-au batut joc de fructe si legume, de septel, de cai. De tot si, nu in ultimul rand, de oameni. Si ei obligati sa mearga la export, impinsi la evadare, in cazul optimist in care scapau de glontul in ceafa tras de granicerii patriei lui Ceausescu.

Imi spuneti mie ce insemna agricultura romaneasca interbelica si unde a adus-o comunismul ? Mie, stranepot de taran ardelean fugit in Moldova pe vremea cand era flacau, doar cu o boccea in spate, si care si-a sfarsit zilele ca si chiabur in puscariile parintilor dv si tovarasilor lor ? "Chiabur" era un termen inventat care desemna pe fruntasii taranilor, asa cum era strabunicul meu, care, dupa o viata de munca, ajunsese sa aiba 280 de hectare ale lui, plus inca 350 luate in arenda. Exporta 1000 de vagoane (da, da, o mie de vagoane) fara sa-i infometeze, prin asta, pe cei din satul lui. Avea in grajd cai, boi, in afara de sute de oi grupate in trei stane. La el, si la altii ca el, ca nu era singurul chiabur din sat, veneau negustorii evrei tocmai de la Iasi sa-i cumpere casul. Il plateau cu aur. Taran fiind, era rezervat fata de bancnota de hartie. Vindea cas, primea aur. Si facea chestia asta o data pe saptamana. Iar o data pe an se ducea personal, impreuna cu trei ciobani angajati, sa duca mieii si excedentul de oi la Roman, la Iasi sau la Galati. Atunci facea alt aur, fiindca munca aducea mult aur. Dar cea mai buna afacere nu a facea nici cu graul, nici cu oile. Cea mai buna era cu...nucile. A plantat o livada de nuci pe o costisa cu care oricum nu prea avea ce face. A avut rabdare pana a pus-o pe rod. Si a rodit. Optzeci de vagoane de nuci verzi pe an exporta in Franta. De la el stiu ca parfumeriile extrageau un litru de esenta din 1000 de kilograme de nuci. Esenta care avea un pret exorbitant pe piata parfumurilor si cosmeticelor franceze.
Asa era agricultura romaneasca in anii treizeci. Chiar si dupa aceea, in plin razboi, a dus-o bine, desi i-au rechizitionat caii. Dar a primit inapoi alti cai, fiind nemultumit ca nu erau ca aceia pe care a fost nevoit sa-i dea. Refugiul la Alexandria, din 1944, ca linia Siretului, pe care vroia sa o intareasca Antonescu trecea chiar aproape de stanele si tarinile strabunicului, a insemnat un stress. Dar banii de aur adunati in schimbul oilor si casului devenisera de mare folos pentru familia lui. Cand s-a intors, a avut dificultati de a recunoaste si locurile, si oamenii. Ca primar, comunistii instalasera un taran lenes si fara capatai. Acela ii dadea indicatii lui strabunica-meu despre cum e treaba cu agricultura. Curand, a venit si puscaria. Nu a avut loc niciun proces. Niciun procuror nu a pledat vreodata impotriva lui. A facut puscarie asa, din principiu, fiindca era taran si muncise prea mult. Dupa cateva luni, au bagat-o la puscarie si pe bunica-mea, fiindca primise 80 de hectare de la el ca zestre. Si pe bunica-meu, taran sarac lipit, fiu de Vaduva de razboi, dar care avusese ideea nefericita sa invete mult, subventionat de bursele pentru tarani orfani, pana ce a ajuns preot. Si inca, chestie din start dubioasa, la seminar la Cernauti.
Sa ne mai miram, atunci, ca agricultura, ca si cultivarea constiintei morale, a ajuns praf, in conditiile in care comunistii dumitale au bagat la parnaie, frecvent fara sa se osteneasca macar a da forma de proces, pe cei mai buni tarani, ca si pe preotii care raspunsesera chemarii de a lumina satele ?