Citat:
În prealabil postat de Florinvs
Ca sa analizam fara patima, pe baza de date si cifre concrete, sub aspect economic si social, regimul din Romania din perioada anilor 1964-1989
1. Agricultura
Desi procesul de cooperativizare a agriculturii s-a desfasurat cu multe abuzuri, crime, nedreptati in anii 50, totusi, pana la urma, s-a dovedit a fi benefic.
Astfel, s-a trecut de la practicarea unei agriculturi faramitate, pe mici suprafete, cu mijloace tehnice arhaice si rudimentare, la o agricultura practicata pe mari suprafete, compacte, cu irigatii, chimizare, mecanizare.
Astfel, in 1989, agricultura romaneasca era una moderna si competitiva, care dispunea de:
-Cca 2.500.000 hectare teren arabil irigat (in judetul Vaslui existau cca 30.000 ha teren arabil irigat)
-La un tractor reveneau cca 50 ha.
-Mijloacele tehnice de mecanizare a agriculturii erau administrate de IMA- SMA (cu binecunoscutele tractoare "Universal-650" si combine "Gloria").
Desi productiile la hectar nu erau cele raportate (stiti cele gluma cu purcica), totusi ele erau net superioare fata de perioada anterioara cooperativizarii agriculturii.
|
Aici, la aceasta ultima fraza, am oprit citirea postarii dv. Mi-a stat ceasul. A stat, de la atatea aberatii. Se compara, oare, agricultura interbelica, in care Romania era granarul Europei, era "tara care avea grau si petrol" cu parjolul adus de comunism, care a inceput cu seceta din 1947/48 ? Da, pe vremea monarhiei eram o forta in agricultura europeana! Dezastrul a venit dupa aceea. Tin bine minte ca, in plin ceausim adulat de dv, stateam la coada la painea rationalizata. Agricultura romaneasca cazuse pana si sub nivelul celei bulgaresti si maghiare. Si-au batut joc, nenorocitii, de grau, de principala bogatie a tarii, asa cum si-au batut joc de fructe si legume, de septel, de cai. De tot si, nu in ultimul rand, de oameni. Si ei obligati sa mearga la export, impinsi la evadare, in cazul optimist in care scapau de glontul in ceafa tras de granicerii patriei lui Ceausescu.
Imi spuneti mie ce insemna agricultura romaneasca interbelica si unde a adus-o comunismul ? Mie, stranepot de taran ardelean fugit in Moldova pe vremea cand era flacau, doar cu o boccea in spate, si care si-a sfarsit zilele ca si chiabur in puscariile parintilor dv si tovarasilor lor ? "Chiabur" era un termen inventat care desemna pe fruntasii taranilor, asa cum era strabunicul meu, care, dupa o viata de munca, ajunsese sa aiba 280 de hectare ale lui, plus inca 350 luate in arenda. Exporta 1000 de vagoane (da, da, o mie de vagoane) fara sa-i infometeze, prin asta, pe cei din satul lui. Avea in grajd cai, boi, in afara de sute de oi grupate in trei stane. La el, si la altii ca el, ca nu era singurul chiabur din sat, veneau negustorii evrei tocmai de la Iasi sa-i cumpere casul. Il plateau cu aur. Taran fiind, era rezervat fata de bancnota de hartie. Vindea cas, primea aur. Si facea chestia asta o data pe saptamana. Iar o data pe an se ducea personal, impreuna cu trei ciobani angajati, sa duca mieii si excedentul de oi la Roman, la Iasi sau la Galati. Atunci facea alt aur, fiindca munca aducea mult aur. Dar cea mai buna afacere nu a facea nici cu graul, nici cu oile. Cea mai buna era cu...nucile. A plantat o livada de nuci pe o costisa cu care oricum nu prea avea ce face. A avut rabdare pana a pus-o pe rod. Si a rodit. Optzeci de vagoane de nuci verzi pe an exporta in Franta. De la el stiu ca parfumeriile extrageau un litru de esenta din 1000 de kilograme de nuci. Esenta care avea un pret exorbitant pe piata parfumurilor si cosmeticelor franceze.
Asa era agricultura romaneasca in anii treizeci. Chiar si dupa aceea, in plin razboi, a dus-o bine, desi i-au rechizitionat caii. Dar a primit inapoi alti cai, fiind nemultumit ca nu erau ca aceia pe care a fost nevoit sa-i dea. Refugiul la Alexandria, din 1944, ca linia Siretului, pe care vroia sa o intareasca Antonescu trecea chiar aproape de stanele si tarinile strabunicului, a insemnat un stress. Dar banii de aur adunati in schimbul oilor si casului devenisera de mare folos pentru familia lui. Cand s-a intors, a avut dificultati de a recunoaste si locurile, si oamenii. Ca primar, comunistii instalasera un taran lenes si fara capatai. Acela ii dadea indicatii lui strabunica-meu despre cum e treaba cu agricultura. Curand, a venit si puscaria. Nu a avut loc niciun proces. Niciun procuror nu a pledat vreodata impotriva lui. A facut puscarie asa, din principiu, fiindca era taran si muncise prea mult. Dupa cateva luni, au bagat-o la puscarie si pe bunica-mea, fiindca primise 80 de hectare de la el ca zestre. Si pe bunica-meu, taran sarac lipit, fiu de Vaduva de razboi, dar care avusese ideea nefericita sa invete mult, subventionat de bursele pentru tarani orfani, pana ce a ajuns preot. Si inca, chestie din start dubioasa, la seminar la Cernauti.
Sa ne mai miram, atunci, ca agricultura, ca si cultivarea constiintei morale, a ajuns praf, in conditiile in care comunistii dumitale au bagat la parnaie, frecvent fara sa se osteneasca macar a da forma de proces, pe cei mai buni tarani, ca si pe preotii care raspunsesera chemarii de a lumina satele ?