[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Hai sa nu o dam in poezii din alea care la capat au o bata pentru capul aproapelui.

Care poezii, Aline si care bata? Iar pricepi stramb?
Pai uite, daca scrijelelile mele te baga in sparieti, daca ce am scris eu ti se pare poezie, ce vei zice despre aceasta? Ia aici poezie adevarata si minuneaza-te!

*

Amintiti-va rugaciunile de multumire de dupa Sfanta impartasanie: "Ci mai vartos intra intru alcatuirea madularelor mele si intru toate incheieturile, in pantece si in inima, arde spinii tuturor pacatelor mele... incheieturile le intareste cu oasele dimpreuna; numarul drept al celor cinci simturi il lumineaza".

Daca vom intelege in acest fel legatura dintre trupul lui Hristos si trupul nostru, vom pricepe de ce pentru credinciosi mormintele sfintilor nu sunt acelasi lucru ca locul unde este cinstit un oarecare om de seama. In mormintele sfintilor se ascunde harul.
Una din doua: ori nu credem deloc, in nimic, ori credem in agonisirea Duhului Sfant de catre toata fiinta noastra - atunci si trupurile sfintilor vor fi pentru noi sfinte. De credem ca putem primi harul lui Dumnezeu nu numai cu sufletul, ci si cu trupul, vom intelege si cuvintele pe care le-am citat din Ioan Gura de Aur mai inainte: "Deschide ochii credintei si priveste la puterea lui Dumnezeu care este in ele, la harul Duhului care le imbraca, la slava luminii ceresti care le inconjoara". Este limpede ca pentru noi acele oase, tarana aceea vor fi de pret nu pur si simplu ca ramasite pamantesti ale unor oameni dragi, ci ca vase pline de har: "cinstitele tale moaste ca pe un vas al harului plin, care se revarsa, ni le-ai lasat".

Asadar, Biserica Ortodoxa ne invata ca scopul omului intai-zidit se atinge prin harul lui Dumnezeu, ce se arata prin trupurile sfintilor si prin moastele lor. La Macarie Egipteanul se vorbeste mult despre faptul ca sfintii dobandesc Duhul Sfant al lui Dumnezeu nu doar cu sufletul, ci si cu trupul.

De aceea, pentru noi dumnezeiestile slujbe nu inseamna doar adunarea a doi sau trei in numele lui Dumnezeu - nu e asa de simplu, gata, ne-am adunat si putem savarsi deja slujba. Centrul cultului e Sfanta Euharistie. Daca dumnezeiestile slujbe sunt savarsite de catre noi, oameni intinati, pacatosi, si credem ca in conditiile acestea se savarseste cu adevarat prefacerea Sfintelor Daruri si ca atunci cand ne impartasim cu Sfintele Taine avem cu adevarat inaintea noastra Trupul Domnului si Sfantul Lui Sange, ce oare ne da aceasta incredintare? Poate ca deseori suntem numai cu trupul in biserica si nu ne rugam deloc, poate ca nu se roaga nici preotul savarsitor al Tainei, si cu toate astea credem ca Taina se savarseste.

Trebuie sa ne amintim ca Biserica este intai de toate Biserica Cereasca si ca savarsind Euharistia o savarsim in numele intregii Biserici ceresti si pamantesti, in numele sfintilor, care cu nevointa cea buna s-au nevoit, si mai intai de toate in numele Maicii lui Dumnezeu. Si preotul ce savarseste prefacerea darurilor crede ca ea se savarseste nu datorita meritelor lui si a rugaciunilor lui, ci in numele intregii Biserici ceresti: "inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare pentru (adica in numele - n.a.) cei adormiti intru credinta: Stramosi, Parinti, Patriarhi, Proroci, Apostoli, Propovaduitori, Evanghelisti, Marturisitori, Pustnici si pentru tot sufletul care s-a savarsit intru buna credinta; mai ales pentru Preasfanta, Preacurata, Preabinecuvantata Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioara Maria" - asadar, preotul se roaga aici in numele celor pe care el insusi ii cheama mereu in rugaciunea sa.

In esenta, pentru cei ce nu cred in sfinti si intreaba: "Dar cum se poate sa ne rugam sfintilor, sa le adresam cereri?" nici nu se poate pune problema Tainelor, nici macar a dumnezeiestilor slujbe in general. Daca nu am avea impartasire cu sfintii ca si cu niste madulare vii ale Bisericii, n-ar putea exista nici Trupul lui Hristos, nici Biserica si nici Tainele. In Biserica Pamanteasca sunt si acum alesi, poate ca ei se afla si printre noi, insa noi nu-i stim. Prin rugaciunile lor avem plinatatea vietii bisericesti. Daca pentru noi toate acestea nu sunt doar vorbe, este de inteles pricina pentru care Liturghia s-a savarsit si se savarseste pe moaste inca din catacombe si de ce al Cincilea Sinod Ecumenic a intarit acest obicei. Crestinii au crezut dintotdeauna ca sfinte nu sunt doar sufletele, ci si trupurile dreptilor, si al Saptelea Sinod Ecumenic a hotarat ca fara antimis cu particica din sfinte moaste sa nu se poata sfinti biserica.

Avem nu numai suflet, ci si trup, si trebuie sa ne rugam impreuna cu cei ce au avut la randul lor trup, l-au sfintit si ni l-au lasat noua. Trupurile lor au ramas si pentru noi, si putem capata ajutor nemijlocit de la trupurile acestea. Daca credem in minunile Domnului si ale sfintilor Lui, daca credem ca prin trupurile si chiar prin hainele lor s-au savarsit minuni, vom intelege de ce credinciosilor le sunt dragi pana si lucrurile sfintilor.

Problema este ca in vremea de acum am uitat de toate acestea, nu mai intelegem nimic asa cum trebuie, ni se pare ca trupurile noastre sunt o treaba, iar sufletele noastre cu totul alta - si asta desi avem ca exemplu viata lui Iisus Hristos si vietile sfintilor. Trupurile sfintilor sunt chezasia a ceea ce savarsesc cu noi dumnezeiestile slujbe. Trupul nostru este frumusete zidita dupa chipul lui Dumnezeu, si poate fi la fel de sfant si de nestricacios ca sufletul. Daca ne vom aduce aminte ca pacatul e stricaciune, daca, pe de alta parte, vorbim de stricaciunea sufletului, este cazul sa vorbim si de stricaciunea sau nestricaciunea trupului. Intr-o rugaciune dinainte de impartasanie citim: "O, infricosata taina! O, buna mila lui Dumnezeu! Cum eu, fiind tina, ma impartasesc cu dumnezeiescul Trup si Sange, si ma fac fara stricaciune". "Tina" - asta se spune nu despre suflet, ci despre trup.

In mod asemanator, si botezul face nestricacios nu numai sufletul, ci si trupul. Acum vom intelege, poate, ce inseamna expresia "moaste nestricate", "oase nestricate". Iar pentru omul care s-a rupt de Biserica ea poate reprezenta o sminteala la fel cum pentru multi poate parea smintitoare rugaciunea de cerere a curatiei care se face la savarsirea Tainei cununiei - dar curatia nu presupune neaparat fecioria. Dar daca abordati lucrurile acestea din alta perspectiva, din perspectiva bisericeasca, veti vedea ca noi, care avem trup, trebuie sa-l facem impreuna-slujitor lui Dumnezeu, si daca e sa vorbim despre nestricaciunea sufletului, atunci lucrarea pentru care a venit Hristos este refacerea chipului lui Dumnezeu si in trup. Pentru noi este ceva de neinteles atunci cand, la prohodirea unui prunc, Biserica se roaga pentru el ca pentru un "nestricat". Cum adica "nestricat"? Doar o sa putrezeasca! Da, dar va veni vremea, va veni ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu... si vor iesi (In. 5, 28-29); atunci va invia si trupul pruncului cu pricina si se va arata "nestricat". Cum va invia sufletul, asa va invia si trupul. De obicei, noi, rationalisti fiind, nu intelegem asa nestricaciunea trupului.


Trupul nostru e stricacios in sine, si e nevoie de altceva -de sfintenie - pentru a-l face nestricacios. Se poate vorbi de nestricaciunea sufletului si a trupului, insa aceasta este lucrare dumnezeiasca, si sfintenia sta in faptul ca Domnul ne daruieste aceasta nestricaciune - "haina de nunta". Noi nu avem aceasta haina, si ne rugam ca sa o primim: "Camara Ta, Mantuitorule, o vad impodobita, si haina nu am ca sa intru intr-insa..." Si noi avem inca o haina - trupul, pe care suntem datori sa il luminam si sa-l inaltam pana la suflet, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Daca respingem cinstirea sfintelor moaste, trebuie sa respingem tot crestinismul, pentru ca altfel rugaciunile noastre de la slujba inmormantarii sunt hulitoare: "Cel ce cu mana dintru nefiinta m-ai zidit si cu chipul Tau cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru calcarea poruncii iarasi m-ai intors in pamant, din care am fost luat, la cel dupa asemanare ma ridica, cu frumusetea cea dintai iarasi impodobindu-ma".

Firea noastra este alcatuita din suflet si trup. Trebuie sa ne ingrijim de suflet, si daca acesta va deveni mai curat si mai bun, atunci si trupul se va curati. Cand veti incepe sa ganditi asa, veti putea intelege si acea rugaciune de dupa impartasanie in care se vorbeste mult de trup.

Asadar, Biserica a randuit cinstirea sfintelor moaste in primul rand pentru ca ele sunt "vase pline de har" si in al doilea rand pentru ca ele sunt chezasia faptului ca sfintii sunt impreuna cu noi nu doar cu sufletul, ci si cu trupul.

Sfantul Serghie Meciov
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/credint...lor-69905.html