În prealabil postat de Mosh-Neagu
Uneori, fara a fi constienti neaparat de ceea ce facem, devenim "dulaii" ortodoxiei, si nu realizam ca prin asa-zisa noarta vigilenta, nici pe altii nu-i ajutam, nici noi nu reusim sa mai urcam macar o treapta, fie ea cat de mica.
De la o vreme, fiecare om constata ca prima conditie sa te mantuiesti, este sa accepti de buna-voie sa traiesti cu acest... paradox: sa intinzi celalalt obraz, in loc sa lovesti de doua ori pe-atat; sa taci mai ales cand cei certati cu Dumnezeu te umilesc; sa-l iubesti cu sinceritate pe cel ce te prigoneste si sa fii capabil sa te rogi pentru mantuirea lui; sa dai din inima, nu doar din ce-ti prisoseste, ci din ce ai mai scump, ca sa poti primi cu folos... E simplu si totusi atat de complicat pentru cei care inca nu pot face diferenta intre darul de la om si darul de la Dumnezeu.
Cine se va mantui, stie Dumnezeu. Doar ca "Cei din urma vor fi cei dintai", sau pilda lucratorilor veniti in ceasul al 11-lea, nu sunt vorbe goale. Ca si fecioarele intelepte si neintelepte, care in principiu, TOATE cu virtute! Si-apoi nici nu e nevoie sa cautam prea mult sa realizam cum lucreaza harul. Incepand cu apostolul Petru ("Pleaca de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos!") si continuand cu Saul, cel asemeni cu apostolii, devenit Pavel, cu femeile pacatoase (Maria Magdalena, femeia cananeianca, Maria Egipteanca) si cu multimea de sfinti altadata nevrednici pacatosi, toti fac dovada ca harul nu se uita la haina, ci la inima smerita.
Biserica nu ajuta pe nimeni sa ajunga in iad si nu se cade sa speculezi cu rautate rolul Bisericii, ci singur omul cu pareri de sine, devenit "dulau" peste noapte (desi nu-i cere Biserica sa fie astfel aparata), omul este cel care alege sa se pretinda "dulau" cand toti ceilalti vad bine ca-i un biet catelus entuziasmat de imensa lui umbra proiectata pe perete, mai ales ca se afla... dincolo de gard (in spatele monitorului).
Credinciosul adevarat nu trebuie sa faca doar zgomot, ci sa fie capabil sa lase in urma lui "un sens", nu o tulburare. Iar tu, Alin, ai fost harazit cu cel mai dulce nume pronuntat in limba romana... Macar si numai pentru-atat, si tot ar trebui sa fii mai ponderat in replici...
Eu, dupa cate vezi, vin rar si scriu si mai rar. Faptul ca te deranjeaza interventia mea, (sau a oricui are o alta parere decat a ta) incercand sa pui la punct prin metode "neortodoxe" (abureli, lasa-ma nene, ce cauti aici...) iti pune tie o eticheta proasta, nu celor de care te legi tu. Daca vrei sa umilesti, esti liber s-o faci, dar asta nu te face mai destept si nici mai credincios. Invata sa treci peste, oricat ti-ar fi de greu. Dumnezeu nu da nimanui mai mult decat poate duce. Iar daca totusi te consideri indreptatit la opinii, fii ingaduitor cu toti in jurul tau. Numai asa vei fi luat in sfarsit in serios!...
Adevarat, cam asa stau lucrurile, dar maine este o alta zi. O astfel de persoana colinda in anii din urma, discotecile, barfind tot ce se putea, ba fiind si atee pe deasupra. Si totusi a cunoscut un tanar credincios de care s-a indragostit, si care intre timp a ajuns preot intr-o parohie din Bucuresti, iar ea o sotie ascultatoare si credincioasa, multumind in fiecare clipa lui Dumnezeu pentru mila si rabdarea de care a dat dovada fata de ea.
"Mizeriile" de la serviciu... E ciudat... In cine sa loveasca diavolul? In "prietenii" lui? Nu. "Mai inainte de a va batjocori pe voi, pe Mine M-au batjocorit! Fericiti cei prigoniti pentru dreptate..." Cu siguranta PUTEM trai si cu aceasta povara, daca vrem. Numai asa vom putea indeplini conditia de a primi... ceva mai bun! Nu pentru ca ne asteptam sa primim ceva mai bun, ci fiindca Dumnezeu nu ramane nimanui dator...
|