Mai sunt baieti crestini? Unde?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Lasa-ma nene cu paradoxurioe astea inventate care tie poate ti se par istete de dragul de a rupe clisee, dar nu sunt.
Nu esti Dumnezeu sa stii care si mai ales cati si de unde se vor mantui.
Daca esti asa incredintat ca discoteca scoate oameni si biserica ii ajuta sa ajunga in Iad, ce Dumnezeu mai cauti pe aici?

Uneori, fara a fi constienti neaparat de ceea ce facem, devenim "dulaii" ortodoxiei, si nu realizam ca prin asa-zisa noarta vigilenta, nici pe altii nu-i ajutam, nici noi nu reusim sa mai urcam macar o treapta, fie ea cat de mica.
De la o vreme, fiecare om constata ca prima conditie sa te mantuiesti, este sa accepti de buna-voie sa traiesti cu acest... paradox: sa intinzi celalalt obraz, in loc sa lovesti de doua ori pe-atat; sa taci mai ales cand cei certati cu Dumnezeu te umilesc; sa-l iubesti cu sinceritate pe cel ce te prigoneste si sa fii capabil sa te rogi pentru mantuirea lui; sa dai din inima, nu doar din ce-ti prisoseste, ci din ce ai mai scump, ca sa poti primi cu folos... E simplu si totusi atat de complicat pentru cei care inca nu pot face diferenta intre darul de la om si darul de la Dumnezeu.
Cine se va mantui, stie Dumnezeu. Doar ca "Cei din urma vor fi cei dintai", sau pilda lucratorilor veniti in ceasul al 11-lea, nu sunt vorbe goale. Ca si fecioarele intelepte si neintelepte, care in principiu, TOATE cu virtute! Si-apoi nici nu e nevoie sa cautam prea mult sa realizam cum lucreaza harul. Incepand cu apostolul Petru ("Pleaca de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos!") si continuand cu Saul, cel asemeni cu apostolii, devenit Pavel, cu femeile pacatoase (Maria Magdalena, femeia cananeianca, Maria Egipteanca) si cu multimea de sfinti altadata nevrednici pacatosi, toti fac dovada ca harul nu se uita la haina, ci la inima smerita.
Biserica nu ajuta pe nimeni sa ajunga in iad si nu se cade sa speculezi cu rautate rolul Bisericii, ci singur omul cu pareri de sine, devenit "dulau" peste noapte (desi nu-i cere Biserica sa fie astfel aparata), omul este cel care alege sa se pretinda "dulau" cand toti ceilalti vad bine ca-i un biet catelus entuziasmat de imensa lui umbra proiectata pe perete, mai ales ca se afla... dincolo de gard (in spatele monitorului).
Credinciosul adevarat nu trebuie sa faca doar zgomot, ci sa fie capabil sa lase in urma lui "un sens", nu o tulburare. Iar tu, Alin, ai fost harazit cu cel mai dulce nume pronuntat in limba romana... Macar si numai pentru-atat, si tot ar trebui sa fii mai ponderat in replici...
Eu, dupa cate vezi, vin rar si scriu si mai rar. Faptul ca te deranjeaza interventia mea, (sau a oricui are o alta parere decat a ta) incercand sa pui la punct prin metode "neortodoxe" (abureli, lasa-ma nene, ce cauti aici...) iti pune tie o eticheta proasta, nu celor de care te legi tu. Daca vrei sa umilesti, esti liber s-o faci, dar asta nu te face mai destept si nici mai credincios. Invata sa treci peste, oricat ti-ar fi de greu. Dumnezeu nu da nimanui mai mult decat poate duce. Iar daca totusi te consideri indreptatit la opinii, fii ingaduitor cu toti in jurul tau. Numai asa vei fi luat in sfarsit in serios!...

În prealabil postat de Iorest

Prin anii 90' nu erau lamurite apele in explozia aia de libertati acum e putin altfel, s-ar mantui cei care merg la discoteci doar daca s-ar pocai si eventual ar lua crucea casatoriei in cazul in care nu traiesc in celibat.

Ori acuma ce e, cei care stau prin discoteci ii judeca pe cei credinciosi chiar si la serviciu sunt oameni crestini care suporta tot felul de mizerii.

Una e sa fi intr-un fel de sera a pacatelor fara constiinta, alta e sa mai si prigonesti oamenii care mai vor sa tina de ortodoxie.

Adevarat, cam asa stau lucrurile, dar maine este o alta zi. O astfel de persoana colinda in anii din urma, discotecile, barfind tot ce se putea, ba fiind si atee pe deasupra. Si totusi a cunoscut un tanar credincios de care s-a indragostit, si care intre timp a ajuns preot intr-o parohie din Bucuresti, iar ea o sotie ascultatoare si credincioasa, multumind in fiecare clipa lui Dumnezeu pentru mila si rabdarea de care a dat dovada fata de ea.
"Mizeriile" de la serviciu... E ciudat... In cine sa loveasca diavolul? In "prietenii" lui? Nu. "Mai inainte de a va batjocori pe voi, pe Mine M-au batjocorit! Fericiti cei prigoniti pentru dreptate..." Cu siguranta PUTEM trai si cu aceasta povara, daca vrem. Numai asa vom putea indeplini conditia de a primi... ceva mai bun! Nu pentru ca ne asteptam sa primim ceva mai bun, ci fiindca Dumnezeu nu ramane nimanui dator...

[AlinB]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Uneori, fara a fi constienti neaparat de ceea ce facem, devenim "dulaii" ortodoxiei, si nu realizam ca prin asa-zisa noarta vigilenta, nici pe altii nu-i ajutam, nici noi nu reusim sa mai urcam macar o treapta, fie ea cat de mica.
De la o vreme, fiecare om constata ca prima conditie sa te mantuiesti, este sa accepti de buna-voie sa traiesti cu acest... paradox: sa intinzi celalalt obraz, in loc sa lovesti de doua ori pe-atat; sa taci mai ales cand cei certati cu Dumnezeu te umilesc; sa-l iubesti cu sinceritate pe cel ce te prigoneste si sa fii capabil sa te rogi pentru mantuirea lui; sa dai din inima, nu doar din ce-ti prisoseste, ci din ce ai mai scump, ca sa poti primi cu folos... E simplu si totusi atat de complicat pentru cei care inca nu pot face diferenta intre darul de la om si darul de la Dumnezeu.
Cine se va mantui, stie Dumnezeu. Doar ca "Cei din urma vor fi cei dintai", sau pilda lucratorilor veniti in ceasul al 11-lea, nu sunt vorbe goale. Ca si fecioarele intelepte si neintelepte, care in principiu, TOATE cu virtute! Si-apoi nici nu e nevoie sa cautam prea mult sa realizam cum lucreaza harul. Incepand cu apostolul Petru ("Pleaca de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos!") si continuand cu Saul, cel asemeni cu apostolii, devenit Pavel, cu femeile pacatoase (Maria Magdalena, femeia cananeianca, Maria Egipteanca) si cu multimea de sfinti altadata nevrednici pacatosi, toti fac dovada ca harul nu se uita la haina, ci la inima smerita.
Biserica nu ajuta pe nimeni sa ajunga in iad si nu se cade sa speculezi cu rautate rolul Bisericii, ci singur omul cu pareri de sine, devenit "dulau" peste noapte (desi nu-i cere Biserica sa fie astfel aparata), omul este cel care alege sa se pretinda "dulau" cand toti ceilalti vad bine ca-i un biet catelus entuziasmat de imensa lui umbra proiectata pe perete, mai ales ca se afla... dincolo de gard (in spatele monitorului).
Credinciosul adevarat nu trebuie sa faca doar zgomot, ci sa fie capabil sa lase in urma lui "un sens", nu o tulburare. Iar tu, Alin, ai fost harazit cu cel mai dulce nume pronuntat in limba romana... Macar si numai pentru-atat, si tot ar trebui sa fii mai ponderat in replici...
Eu, dupa cate vezi, vin rar si scriu si mai rar. Faptul ca te deranjeaza interventia mea, (sau a oricui are o alta parere decat a ta) incercand sa pui la punct prin metode "neortodoxe" (abureli, lasa-ma nene, ce cauti aici...) iti pune tie o eticheta proasta, nu celor de care te legi tu. Daca vrei sa umilesti, esti liber s-o faci, dar asta nu te face mai destept si nici mai credincios. Invata sa treci peste, oricat ti-ar fi de greu. Dumnezeu nu da nimanui mai mult decat poate duce. Iar daca totusi te consideri indreptatit la opinii, fii ingaduitor cu toti in jurul tau. Numai asa vei fi luat in sfarsit in serios!...

Adevarat, cam asa stau lucrurile, dar maine este o alta zi. O astfel de persoana colinda in anii din urma, discotecile, barfind tot ce se putea, ba fiind si atee pe deasupra. Si totusi a cunoscut un tanar credincios de care s-a indragostit, si care intre timp a ajuns preot intr-o parohie din Bucuresti, iar ea o sotie ascultatoare si credincioasa, multumind in fiecare clipa lui Dumnezeu pentru mila si rabdarea de care a dat dovada fata de ea.
"Mizeriile" de la serviciu... E ciudat... In cine sa loveasca diavolul? In "prietenii" lui? Nu. "Mai inainte de a va batjocori pe voi, pe Mine M-au batjocorit! Fericiti cei prigoniti pentru dreptate..." Cu siguranta PUTEM trai si cu aceasta povara, daca vrem. Numai asa vom putea indeplini conditia de a primi... ceva mai bun! Nu pentru ca ne asteptam sa primim ceva mai bun, ci fiindca Dumnezeu nu ramane nimanui dator...

Lasa nene povestile despre mine, se pare ca ai o boala cu asta, nu te poti concentra pe subiect?

Cum ma vezi tu din prisma orgoliului tau ranit, nu ma intereseaza desi ca om te gasesc a fi o persoana (cel putin) interesanta.

Sigur ca nu ma deranjeaza interventia ta, e un forum in care fiecare e liber sa zica ce crede in limita bunului simt dar trebuie sa-si asume si consecintele, in sensul de a fi sanctionat de altii cand o ia pe campii.

Si care va sa zica argumentul pentru faptul ca discoteca duce la mantuire iar biserica la Iad este un caz singular pe care il stii tu...

Dar uite ca te intreb, oare cine i-a salvat sufletul fetei?
Mersul la discoteca sau baiatul credincios care mergea la biserica?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Cum ma vezi tu din prisma orgoliului tau ranit...

Orgoliul meu? Ma gandeam ca am depasit faza orgoliului meu, cel putin in virtual... Imi pare rau ca vezi aici o lamentare a orgoliului ranit. Pentru asta ar trebui sa ma doara...

În prealabil postat de AlinB

Sigur ca nu ma deranjeaza interventia ta, e un forum in care fiecare e liber sa zica ce crede in limita bunului simt...

Bunul simt face diferenta de fapt. Din pacate lipsa bunului simt este sesizata de fiecare data de ceilalti. Dar... "Mai sunt baieti crestini? Unde?" Bunul simt este in inima omului, iar Dumnezeu o vede, chiar daca omul se afla deocamdata in discoteca sau hoinar prin viata... Fiecaruia dintre noi i se da sansa sa devina grau din neghina... Totul e sa vrea!

În prealabil postat de AlinB

Si care va sa zica argumentul pentru faptul ca discoteca duce la mantuire iar biserica la Iad este un caz singular pe care il stii tu...

Singular? As vrea sa cred ca stiu tot atat de multe cazuri (ma refer la cei pe care i-am cunoscut personal, nu neaparat la cazurile amintite de sfintii parinti) cu persoane care intr-un fel sau altul, au reusit sa cunoasca Harul (conditia esentiala de a ne numi crestini) decat dintre cei care "au alergat" dintotdeuna in aceasta cursa, fara sa constientizeze in sine, ce ar trebui sa obtina, pentu a se mantui. Am mai spus-o si eu si altii pe acest forum: insistati asupra Sfantului Serafim de Sarov, pentru ca este unul din putinii sfinti care ne dezvaluie pe sleau, cea mai de pret taina a mantuirii.

În prealabil postat de AlinB

Dar uite ca te intreb, oare cine i-a salvat sufletul fetei?
Mersul la discoteca sau baiatul credincios care mergea la biserica?

"Baiatul credincios" e doar un "instrument" in aceasta alchimie desavarsita. Nimeni nu se mantuieste singur, iar el, pentru inceput avea nevoie de... "eprubeta"... Nu-i meritul baiatului si nu-i meritul nimanui daca e frumos, destept, talentat sau in har, ci numai si numai mila lui Dumnezeu pentru cel ce-si recunoaste sincer propria slabiciune, prostie si neputinta! Biserica in sine nu creaza sfinti, cum nici matematica nu face oameni de stiinta. Pentru toate e nevoie de multe examene. Cand omul ajunge sa-si asculte vocea constiintei (sau a ingerului pazitor) si sa anticipeze fiecare ispita pe care s-o depaseasca prin rugaciune mai mult decat prin ambitie personala, e deja pe drumul cel bun. Spunea cineva (sper sa nu supar pe nimeni daca acel cineva era un catolic) ca singura ambitie admisa in fata lui Dumnezeu e aceea de a deveni mai buni!!!


Yasmina, in mantuire nu putem generaliza. Trebuie sa fim nebuni daca ne propunem sa aflam care este raportul dintre cei care merg la discoteca si se mantuiesc, fata de cei care merg la biserica si NU se mantuiesc. Fiecare tara e altfel, fiecare generatie e altfel, fiecare om are propria zestre genetica, si... o Cruce de dus!
Viata nu se ternima la 25-30 de ani. Pana la aceasta varsta avem oarecari nedumeriri si circumstante. Ferice de cei care "se trezesc" mai devreme, desi conditia este sa ajungem cu bine la final... Dupa 30 de ani, ni se ridica voalul naivitatii de pe ochi. Devenim din ce in ce mai constienti de pacatul nostru, desi ne facem ca nu observam mesajele si mesagerii care ar trebui sa ne puna serios pe ganduri si sa ne determine sa schimbam total modul de a gandi, de a actiona si de a socializa.
Nu-i greu. Intotdeuna e vorba doar de noi. Sa nu invinuim pe altii, pentru ce ni se intampla noua. Nu, nu vreau sa se inteleaga ca m-as numara printre... initiati... Vai de viata mea... Dar pot sa spun ca mi-a dat Dumnezeu sansa sa pot face diferenta. Daca nu reusesc sa ma stapanesc, nu e vina Lui, ci a mea. Si sunt mai vinovat decat cei care n-au avut inca aceasta sansa!...