[vsovi]

În prealabil postat de vsovi

Dacă ai fi la mare pe plajă sau ai fi pe mare întro barcă sau înnotînd pe mare sau te-ai afla pe o cîmpie oare cum ar trebui să vezi linia orizontului dacă ai crede că te aflii pe un pămînt plat şi cum ar trebui să o vezi dacă ai crede că te afli pe un pămînt sferic?


Poate că ar trebui să ne dăm seama că aflîndu-ne pe o sferă orice privire de la nivelul mării, adică tangentă la sferă, nu vede orizontul deloc adică vede singurul punct în care se află, punctul de tangenţă. Dacă te ridici în picioare şi ai 2 m, atunci ar trebui să vezi orizontul ca un arc de cerc situat sub punctul în care te afli. Distanţa de la ochi la un punct al liniei orizontului ar fi d=((R+h)^2 -R^2)^0,5=5048,2m adică s-ar forma un con de înălţime 2m şi cu ipotenuza triunghuiului format din raza bazei şi înălţimea, de aproximativ 5 km.

De la 1m distanţa maximă la care vezi ar fi de 3658,75m deci în jur de 3,5km iar de la 0,5m adică de la jumate de metru ar trebui să vedem un orizont circular pînă la distanţa de 2523,48m adică pînă la 2,5km deci am vedea un orizont maxim mult mai aproape faţă de ceea ce vede cel aflat la 2m înălţime, adică orizontul de la 0,5m ar trebui să fie pînă la jumătatea distanţei la care vede orizontul cel aflat la 2m înălţime.

Oare se întîmplă aşa în realitate sau vedem atît de la 2m înălţime cît şi de la 0,5m pînă la mult mai mult de 5 km distanţă punctele de la orizont?

Ideea e că poţi folosi şi o lunetă sau un binoclu pentru a vedea orizontul de la 0,5m înălţime. Oare poţi să vezi dincolo de 2,5km? Eu cred că poţi.

De exemplu azi pe la ora 12 Soarele era sus pe cer cam la Sud-SE iar Luna la Nord-NV deci ambele erau sus pe cer în direcţii opuse.

Luna era jumătate plină, exact jumătate cu partea liminată în sus. Dacă ai fi avut de-a-face cu două sfere din care una să lumineze pe alta ar fi fost imposibil ca umbra pe Lună să fie exact jumate din Lună în condiţiile în care exista o linie dreaptă clară care să unească mijlocul sferic al Lunii cu mijlocul sferic al Soarelui. Deci dacă ceea ce vedem pe cer nu e o proiecţie ca în desenul tehnic din pricina că lumina şi imaginea merge în curbă datorită fenomenului refracţie prin mediu atunci ar fi imposibil ca să vezi două sfere pe cer cam la aceiaşi înălţime, una la sud alta la nord, sau una la răsărit şi alta la apus, deci în vizibilitate perfectă şi cu toate astea să vezi că Luna este nouă sau jumate plină cînd defapt ar fi trebuit să o vezi că e complet plină.

Priviţi şi voi cerul cînd Soarele şi Luna se află ambele pe Cer, ziua, cînd sunt în poziţii diametral opuse şi veţi constata că ar fi imposibil să vedeţi Lună nouă sau Lună semi plină cînd ar trebui să vedeţi Lună plină.

Deci mie mi-e clar că atît lumina cît şi imaginea Soarelui şi a Lunii sunt pe o proiecţie curbilinie, adică vezi oriunde ar fi ele pe cer imaginea lor de la zenit dar proiectată curbiliniu aşa cum vine lumina şi imaginea în curbă spre tine.

Nu e greu să constataţi singuri aceste fenomene cînd Soarele şi Luna sunt ambele pe cer în poziţii diametral opuse. Teoria Heliocentrică şi Geocentrică o să vă cadă din cap afară cînd veţi pricepe că nu e posibilă niciuna dacă chiar e adevărat ceea ce vedeţi cu proprii ochi!

Că Soarele şi Luna sunt semisferice şi că numai la eclipsa de Soare formează ele împreună o sferă perfectă, asta e partea doua, partea cea mai frumoasă şi care nu-ţi vine să crezi că e adevărată.