Uite asta-i problema cu etichetele: că vor să-l definească pe om după niște particularități și nu mai vezi ce-i bun în el. Dincolo de ideile lui ciudate și persistente, vsovi scoate niște cugetări admirabile. Dacă omul ar fi trăit cu vreo 10 secole mai devreme și noi l-am fi citit azi, l-am fi apreciat cu siguranță mai mult.
Cred că Dumnezeu ne-a alcătuit astfel încât niciunul dintre noi nu poate cunoaște adevărul întreg, ci pe bucățele, și avem nevoie de toți pentru a avea o imagine cât mai fidelă. Dacă ne folosim de „înțelepciunea de a discerne binele de rău”, reușim să dăm deoparte ceea ce este șubred în gândirea unuia și să luăm ce e bun. Alții, la rândul lor, vor da la o parte ceea ce e găunos la noi și vor păstra ce e bun.
Mă gândeam, spre exemplu, la P.S. Longhin, care poate fi considerat un sfânt pentru dragostea concretizată pentru sutele de copii care-l numesc tată; dar, din nefericire, adoptă o poziție cam separatistă față de Biserică.
Sau părintele Iustin Pîrvu - duhovnic deosebit, dar cu simpatii legionare. Și tot așa - fiecare cu luminile și cu umbrele lui.
Eu cred că, dacă suntem căutători ai luminii, asta e ceea ce vom lua de la fiecare.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
|