[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Mihnea, eu am citit in presa despre cazuri extreme in care se punea cumva problema de a face o alegere, un sacrificiu.
Exista situatii in care de ex. o femeie sufera de o boala grava si trebuie sa fie tratata si ea este insarcinata ( de ex. chemioterapii etc.), sau apar alte probleme grave.
In general in astfel de cazuri mamele se sacrifica. Uneori totul se termina cu happy-end, desi sincer nu inteleg cum, cand o mama (si medicii) isi face problema cand este insarcinata, si pentru o aspirina.
Nu sunt medic si m-ar interesa si pe mine sa stiu cum sunt tratate mamele in acest caz. Cum se iau deciziile?

Eu stiu in schimb multi medici care fac anumite recomandari. Este de datoria lor.
Pana la urma mama decide si sunt convinsa ca decizia aia nu se ia usor.
Nici o mama pe lumea asta n-ar vrea sa renunte la copil.
Dar parintii (ca si tatii sunt implicati acolo) sunt absolut singuri in fata unei decizii de viata si de moarte. Cine le garanteaza pentru viitorul copilului, al lor etc.?
Cine ii ajuta? Cine ii sfatuieste concret?
N-am auzit de nici o consiliere de acest fel, fie ea prin psiholog sau alti competenti.
Este o raspundere. Cine si-o asuma? Oare preotul isi asuma asa o raspundere cand sfatuieste in asa o situatie?
Eu cred ca numai mama isi ia raspunderea, numai ea decide. Pentru ea si copilul ei. In multe situatii: de a pastra un copil, de a-l da in adoptie, sau la un camin, sau, sau.
Pe hartie medicii scriu ceea ce stiu ei din meseria lor.
Sunt datori sa-ti spuna riscurile.
Fiecare gravida are de facut anumite investigatii pentru a determina riscul anumitor boli: rubeola, hepatita, HIV, si nu mai stiu ce.
Pentru ce?

In general cred ca trebuie analizat fiecare caz in parte si sfatuit si ajutat concret de oameni competenti.
Aici vad ca aruncam pe toti in aceeasi oala si...le dam foc. Nu e normal.
Si parintii sunt tot oameni si pot avea insisi probleme mari.

Nu pot sa nu ma gandesc la cei care lasa oameni sa moare pentru ca nu permit medicului sa intervina cu tratament (de ex. transfuzii de sange)...

Nimeni nu doreste avortul! Toti isi doresc familii normale si sanatoase.
Si nu e vorba, asa cum scriu unii in bataie de joc, ca altii au o parere prea buna despre ei, ci dimpotriva.
E vorba de o responsabilitate. Si aia vine de cand iei decizia sa ai relatii care se pot incununa cu un copil.
Dar...exista camine de copii orfani, sau cu handicapuri, copii ai strazii, etc.

Eu mi-as dori sa vina sa scrie aici si unii care au trecut prin situatii din astea. Nu numai cei care nu au probleme si au copii si sanatosi si cei mai cei. Vad ca aia se inghesuie aici sa dea sfaturi.

A fost candva aici o femeie amarata cu o fata care s-a chinuit si a si murit. Atunci sa fii citit ce era in familia aia.
Aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15080

Depinde de oameni, dumneata Sophia in general esti axata pe experiente mai lugubre,negre,nefericite si deprimante.
Eu am intalnit mai multe marturii fericite pe internet ,a unor mame crestine care au avut de ales intre avort si "nu-stiu-ce-complicatii"...
Stii ce au facut prima oara?cred ca au plans,s-au vaicarit vreme de un minut dar in secunda urmatoare si-au luat picioarele in spate si duse au fost la vreo biserica ,manastire sau mormant cu moaste sa se roage fierbinte sa faca Domnul la un fel,sa iasa bine incat sa nu fie puse situatia sa renunte la copil.

Si lucrurile au iesit bine,drept urmare ca au nascut in regula si au facut cunoscut si ajutorul Domnului.
Credinta lor a fost mare!

Cunoastem cazul fetei. Nu este singura bolnava din lume,intr-o familie.
Crestinii nu sunt neaparat absolviti de boala,batranete si neplaceri. Se pare ca de la Adam incoace toti ne chinuim si apoi murim...
Iar asta ar insemna o tragedie daca nu ar fi existat viata vesnica;daca gandim cu mintea unui ateu ca totul se intampla in viata asta si apoi ne inghite neantul in care nu mai suntem nimic,atunci da,punem toatele mizele pe viata asta de parca ea ar fi tot ce mai avem!
In alte cuvinte ,nu conteaza ce greutati avem si cum le depasim,cu ce atitudine! Unii cu gandul de slava la Dumnezeu,altii cu ganduri de hula

Suferinta ,durerea fizica si emotionala isi are rostul ei-se vede- in calirea omului,in pregatirea lui viitoare.