Citat:
În prealabil postat de suslik
Pai da, in al doilea link dat de coleg, se explica clar cum ca imbalsamarea poate duce la intarzierea descompunerii: de aici, un fals aspect de moaste. Dar in esenta, poate fi vorba de corpul neinsufletit al unui om care a adormit in Domnul, nu e vorba de a judeca viata sau meritele cuiva, sau eventuala sfintenie, ci pur si simplu e vorba de procese prin care poate trece invelisul nostru dupa ce adormim si plecam Acasa.
Sper ca nu mai sare de fund in sus psiho-... cel razgaiat al forumului (si toata lumea ii cauta in coarne, ca de, (ex-)pilangii si copiii sunt iertati intotdeauna) ca cine stie ce am zis... Adevarul stiintific, sau macar practic e mai presus de exprimari evlalvioase si/sau de tact pastoral. Oricum nu voi baga in seama ce mai poate scrie. Nu ma priveste, chiar de m-ar privi, ca sa zic asa. :)
OK, sa revenim on-topic.
|
Confunzi tipologia modificărilor corpului ca proces biologic (și da, așa cum spui există multe variații, atât în funcție de organismul respectiv cât și în funcție de efectul diverselor substanțe asupra corpului celui decedat)
cu lucrarea lui Dumnezeu asupra corpului neînsuflețit, care face ca transformările acestuia să urmeze o cale extra/supra-naturală.
Pe de altă parte, asta nu înseamnă că atunci când corpul cuiva putrezește, acesta nu poate fi un sfânt. Superstiția sau prejudecata unor tradiții locale care susțin că sfințenia stă în putrezirea sau neputrezirea unui corp, nu are de-a face cu lucrarea lui Dumnezeu.
Când vrea Dumnezeu, corpul unui sfânt poate putrezi. Sau, dimpotrivă, poate rămâne nestricăcios.
P.S. Te-aș ruga să îți controlezi expresiile referitoare la mine. Nu-ți face bine la suflet să îți alimentezi pe ascuns resentimentele și să le exprimi, ocazional, ca o răbufnire mai mult sau mai puțin fără perdea.