Sfantul si Marele Sinod - anunțuri, stiri si comentarii de ultimă oră

[suslik]

În prealabil postat de AlinB

Eh, cred ca n-ar strica sa revizuiesti putin exprimarea..

Pai da, in al doilea link dat de coleg, se explica clar cum ca imbalsamarea poate duce la intarzierea descompunerii: de aici, un fals aspect de moaste. Dar in esenta, poate fi vorba de corpul neinsufletit al unui om care a adormit in Domnul, nu e vorba de a judeca viata sau meritele cuiva, sau eventuala sfintenie, ci pur si simplu e vorba de procese prin care poate trece invelisul nostru dupa ce adormim si plecam Acasa.

[ioan67]

În prealabil postat de suslik

Pai da, in al doilea link dat de coleg, se explica clar cum ca imbalsamarea poate duce la intarzierea descompunerii: de aici, un fals aspect de moaste. Dar in esenta, poate fi vorba de corpul neinsufletit al unui om care a adormit in Domnul, nu e vorba de a judeca viata sau meritele cuiva, sau eventuala sfintenie, ci pur si simplu e vorba de procese prin care poate trece invelisul nostru dupa ce adormim si plecam Acasa.
Sper ca nu mai sare de fund in sus psiho-... cel razgaiat al forumului (si toata lumea ii cauta in coarne, ca de, (ex-)pilangii si copiii sunt iertati intotdeauna) ca cine stie ce am zis... Adevarul stiintific, sau macar practic e mai presus de exprimari evlalvioase si/sau de tact pastoral. Oricum nu voi baga in seama ce mai poate scrie. Nu ma priveste, chiar de m-ar privi, ca sa zic asa. :)
OK, sa revenim on-topic.

Confunzi tipologia modificărilor corpului ca proces biologic (şi da, aşa cum spui există multe variaţii, atât în funcţie de organismul respectiv cât şi în funcţie de efectul diverselor substanţe asupra corpului celui decedat)
cu lucrarea lui Dumnezeu asupra corpului neînsufleţit, care face ca transformările acestuia să urmeze o cale extra/supra-naturală.

Pe de altă parte, asta nu înseamnă că atunci când corpul cuiva putrezeşte, acesta nu poate fi un sfânt. Superstiţia sau prejudecata unor tradiţii locale care susţin că sfinţenia stă în putrezirea sau neputrezirea unui corp, nu are de-a face cu lucrarea lui Dumnezeu.

Când vrea Dumnezeu, corpul unui sfânt poate putrezi. Sau, dimpotrivă, poate rămâne nestricăcios.

P.S. Te-aş ruga să îţi controlezi expresiile referitoare la mine. Nu-ţi face bine la suflet să îţi alimentezi pe ascuns resentimentele şi să le exprimi, ocazional, ca o răbufnire mai mult sau mai puţin fără perdea.

[DragosP]

Smeriți-vă unul pe altul.

[ioan67]

Dragoş, e vorba doar de a încerca o clarificare (atât cât e posibil la fiecare) în privinţa problemei moaştelor. Că se tot face taifun, când şi când, pe această temă.
Or, din câte am înţeles, sunt două extreme: unii care reduc chestiunea la simple procese fiziologice şi spun că moaştele nu reprezintă nimic supranatural (iar aceştia neagă inclusiv faptul că între moaşte şi sfânt ar fi o legătură vie, inclusiv faptul că prin moaştele sfinţilor lucrează Dumnezeu), iar alţii care dimpotrivă spun că orice neputrezire e garanţie sigură a sfinţeniei, iar dacă nu e neputrezire nu e nici sfinţenie. În jurul acestor poziţii extreme tot felul de implicări patimaşe.
Eu nu pot fi de acord nici cu unii nici cu alţii, deoarece în învăţătura de credinţă şi în unele cărţi duhovniceşti sunt precizate alte raţiuni referitoare la moaştele sfinţilor.
Deci nu-i nimic de exaltat sau de negat în legătură cu realitatea sfintelor moaşte.

[DragosP]

Eu mă refeream la înțepăturile pe care vi le tot faceți unul altuia.

[suslik]

În prealabil postat de ioan67

Confunzi tipologia modificărilor corpului ca proces biologic (şi da, aşa cum spui există multe variaţii, atât în funcţie de organismul respectiv cât şi în funcţie de efectul diverselor substanţe asupra corpului celui decedat)
cu lucrarea lui Dumnezeu asupra corpului neînsufleţit, care face ca transformările acestuia să urmeze o cale extra/supra-naturală.

Pe de altă parte, asta nu înseamnă că atunci când corpul cuiva putrezeşte, acesta nu poate fi un sfânt. Superstiţia sau prejudecata unor tradiţii locale care susţin că sfinţenia stă în putrezirea sau neputrezirea unui corp, nu are de-a face cu lucrarea lui Dumnezeu.

Când vrea Dumnezeu, corpul unui sfânt poate putrezi. Sau, dimpotrivă, poate rămâne nestricăcios.

P.S. Te-aş ruga să îţi controlezi expresiile referitoare la mine. Nu-ţi face bine la suflet să îţi alimentezi pe ascuns resentimentele şi să le exprimi, ocazional, ca o răbufnire mai mult sau mai puţin fără perdea.

Ai dreptate. Te rog sa ma scuzi de aberatiile intelectualiste exprimate.
In seara asta am decoperit trei lucruri: smerenia, autocenzura la nivelul mai profund, si frica de Intuneric (da, Intunericul cel mai din afara). Nu spun mai mult. Nu are rost.

[CristianR]

De ce sunteți, fraților, așa supărați? Unii pe ceilalți, vreau să spun, că necazurile nu lipsesc.

[DragosP]

Lumea-i mică și nu în cap unul de altul.

[suslik]

În prealabil postat de DragosP

Lumea-i mică și nu în cap unul de altul.

Genial exprimat. Exact, istoria relatiilor umane interpersonale poate fi definita prin aceasta unica fraza.

[CristianR]

Uite ce mi se pare mie că se petrece adesea pe forum și de unde ies „războaiele fratricide”: Vine unul și zice: Știi cum ești? Nu știi. Stai să-ți arăt eu, că o să-ți fie de folos. Și se apucă de-i face un portret cu tușe cât mai groase, cât îl ține pe el talentul, căutând, eventual, aplauzele spectatorilor. Portretizatul se simte dator să-și arate și el talentul și, cu aceeași bună intenție de a-și îndrepta fratele, îi face și el un portret, după cum se pricepe.

S-a umplut forumul de portrete; mai bine zis de caricaturi. Nu spun că n-ar avea și caricatura un rol terapeutic – în primul rând să diminueze egoul portretizatului.

Dar nu cred că pentru asta ne aflăm aici. Și mai cred că nu poți privi obiectiv pe cineva, iar portretul pe care i-l faci spune mai mult despre ochiul tău decât despre cum e celălalt „în realitate”. Pentru că în profunzimea lui, celălalt este inepuizabil, și dacă pătrunzi tot mai mult – ceea ce nu poți face decât iubindu-l – vei ajunge și să te minunezi mai mult de el.

E adevărat că la unii frumusețea asta din adânc e acoperită de un strat mai gros decât la alții, însă condiția ca să o putem vedea (dacă chiar vrem asta) e scoaterea bârnei din ochiul nostru.