Pentru mine este o imposibilitate să cunosc Mesajul Domnului.
Ceea ce pot cunoaște este doar ceea ce a rezultat din întâlnirea Logosului cu oamenii credincioși. Rodul acestei întâlniri, când Iubirea Domnului pentru oameni a nuntit cu iubirea oamenilor pentru Dumnezeu, este un mod de viață tainic, sugerat printr-un text numit Scriptură și prin alte mijloace de comunicare.
Scriptura nu este Mesajul Domnului, ci, în calitatea ei de reper tainic poate conduce pe om la întâlnirea și contopirea cu Logosul.
Deci nu există nici o Învățătură distinctă de omul credincios. Ea se înfiripă ca produs al iubirii dintre Dumnezeu și omul credincios, pornind de la texte sau alte limbaje pe care tu le numești, pripit cred eu, învățătură.
Dacă vrei să dai acestui stimul (Scriptura ori Crezul) numele de învățătură, eu sunt de acord. Dar rămân la opinia că vezi doar suprafața lucrurilor, caz în care e posibil să-ți scape tocmai Învățătura. Aceasta este de fapt viața sfântă, ca și dogmele - cărora tu le numești doar învelișul formal și înțelesul imediat, psihologic.
Miezul dogmelor și al Învățăturii este iubirea dintre Dumnezeu și omul credincios, așa cum e trăită ea în unimea tainică.
|