Teologia negativa ortodoxa de sorginte budista?

[ioan67]

Pentru mine este o imposibilitate să cunosc Mesajul Domnului.
Ceea ce pot cunoaşte este doar ceea ce a rezultat din întâlnirea Logosului cu oamenii credincioşi. Rodul acestei întâlniri, când Iubirea Domnului pentru oameni a nuntit cu iubirea oamenilor pentru Dumnezeu, este un mod de viaţă tainic, sugerat printr-un text numit Scriptură şi prin alte mijloace de comunicare.
Scriptura nu este Mesajul Domnului, ci, în calitatea ei de reper tainic poate conduce pe om la întâlnirea şi contopirea cu Logosul.
Deci nu există nici o Învăţătură distinctă de omul credincios. Ea se înfiripă ca produs al iubirii dintre Dumnezeu şi omul credincios, pornind de la texte sau alte limbaje pe care tu le numeşti, pripit cred eu, învăţătură.
Dacă vrei să dai acestui stimul (Scriptura ori Crezul) numele de învăţătură, eu sunt de acord. Dar rămân la opinia că vezi doar suprafaţa lucrurilor, caz în care e posibil să-ţi scape tocmai Învăţătura. Aceasta este de fapt viaţa sfântă, ca şi dogmele - cărora tu le numeşti doar învelişul formal şi înţelesul imediat, psihologic.
Miezul dogmelor şi al Învăţăturii este iubirea dintre Dumnezeu şi omul credincios, aşa cum e trăită ea în unimea tainică.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan67

Pentru mine este o imposibilitate să cunosc Mesajul Domnului.
Ceea ce pot cunoaşte este doar ceea ce a rezultat din întâlnirea Logosului cu oamenii credincioşi. Rodul acestei întâlniri, când Iubirea Domnului pentru oameni a nuntit cu iubirea oamenilor pentru Dumnezeu, este un mod de viaţă tainic, sugerat printr-un text numit Scriptură şi prin alte mijloace de comunicare.
Scriptura nu este Mesajul Domnului, ci, în calitatea ei de reper tainic poate conduce pe om la întâlnirea şi contopirea cu Logosul.
Deci nu există nici o Învăţătură distinctă de omul credincios. Ea se înfiripă ca produs al iubirii dintre Dumnezeu şi omul credincios, pornind de la texte sau alte limbaje pe care tu le numeşti, pripit cred eu, învăţătură.
Dacă vrei să dai acestui stimul (Scriptura ori Crezul) numele de învăţătură, eu sunt de acord. Dar rămân la opinia că vezi doar suprafaţa lucrurilor, caz în care e posibil să-ţi scape tocmai Învăţătura. Aceasta este de fapt viaţa sfântă, ca şi dogmele - cărora tu le numeşti doar învelişul formal şi înţelesul imediat, psihologic.
Miezul dogmelor şi al Învăţăturii este iubirea dintre Dumnezeu şi omul credincios, aşa cum e trăită ea în unimea tainică.

Din felul in care explici invatatura, in mesajul precedent, cred ca e si o problema de definire a termenilor. Tot ceea ce scrii tu receptarea invataturii de catre cel credincios. Asa cum ti-am mai spus, nu despre asta e vorba, nu despre asta am scris eu. Tu spui despre timpul (timpurile) de dupa revelarea invataturii. E ca la o lectie de istorie, elevul nu are influenta asupra invataturii despre Mihai Viteazu, nu e coautor. De exemplu in pasajul din Crez, Iisus a fost rastignit in zilele lui Pontiu Pilat, ce influenta are un credincios asupra faptului ca rastignirea a fost in timpul lui Pontiu Pilat? Doar ca o afle si sa o creada.
Sunt trei cai de a afla informatii pentru cineva: sa le citeasca undeva, sa le alfe de la o alta persoana sau prin revelare. Invatatura revelata sunt informatii pe care Le-a dezvaluit Domnul oamenilor. Cele zece porunci le-a primit Moise pe niste table, nu le-a gandit Moise. Ceea ce spui tu tine mai mult de filozofie, adica de cearea de invataturi bazate pe rationamentul uman. Or invatatura revelata e exct invers, invatatura de la Dumnezeu, nu din mintea omului. Pentur ca omul dupa cadere pierduse calea si nu mai stia ce e bine si rau si care e adevarul. Ajunsese sa se inchine la zei facuti de mana lui, asta era gandirea lui. Invatatura revelata este direct de la Dumnezeu, mintea omului o poate doar schimba sau accepta.

[ioan67]

Eu încerc să trec de aspectul formal, textual, al Învăţăturii şi susţin chiar mai mult, că un text - oricare ar fi el - nu poate fi o învăţătură propriuzisă.
Învăţatura e o relaţie dintre învăţător şi învăţat. Mai exact, e rodul acestei relaţii. Nu este un conţinut al învăţătorului, în orice caz acest conţinut e mort câtă vreme nu vine la întâlnire un învăţăcel. Conţinutul prinde viaţă, prin activitatea ambilor termeni (învăţător şi învăţat), în interacţiunea lor. De aceea spuneam că Domnul ar fi avut, probabil, o altă Învăţătură dacă s-ar fi adresat pomilor. O adecva la mijloacele pomilor de a zămisli, prin împreună-lucrare sau sinergie, vreo învăţătură.

Dar hai să ne amintim împreună un lucru pe care tocmai îl dezbăteam cu colegul Penticostal.
E vorba despre Tradiţie. Implicit de Biserică, întrucât nu le putem separa - sper că eşti de acord.

Ei bine, Tradiţia şi Biserica au fost la început Domnul şi ucenicii. În relaţie directă cu ei, trăind printre ei şi nemijlocit cu ei, Domnul le-a adresat o serie de mesaje, a "ciocănit" la poarta inimii lor prin viu grai, prin propria Prezenţă, prin faptele Sale minunate.
Convieţuind cu Domnul, ucenicii au descoperit Cine este Domnul şi în ce constă Învăţătura Lui. Au trăit cu toată fiinţa lor Învăţătura.
Dacă nu ar fi convieţuit cu Domnul nu ar fi avut nici o Învăţătură. Ci doar un text (cum dealtfel moşteniseră, generaţii întregi, prin mijlocirea rabinilor), pe care îl înţelegea fiecare aşa cum putea.

Deci Învăţătura propriuzisă a Domnului este actul trăit efectiv în Biserică, prin Tradiţie şi la care participă în calitate de coautori creştinii. Căci fără a întoarce Domnului darul învăţătoresc, prin închiderea Cercului Iubirii între noi şi El, nu avem nici o învăţătură ci o polologhie fără nici o relevanţă. (La o adică poate fi complet înnebunitoare şi distructivă.)
Învăţătura Domnului se construieşte, deci, mereu, ca o înviere - este un rod permanent reînviat, prin participarea noastră la actele liturgice, mai întâi. Participare deplină, a întregii fiinţe omeneşti, cu recunoştinţă, cu bucurie, cu smerenie, sub mângâierea Duhului.
Această mare Sărbătoare în care noi răspundem lui Hristos este Învăţătura!
Acest fenomen unic în Cosmos, la care noi participăm în calitate de coautori, aceasta cred eu că este Învăţătura, mereu spiralată (în taina crescătoare a simţirilor noastre înţelegătoare) şi urcînd spre Cer.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan67

Învăţatura e o relaţie dintre învăţător şi învăţat. Mai exact, e rodul acestei relaţii. Nu este un conţinut al învăţătorului, în orice caz acest conţinut e mort câtă vreme nu vine la întâlnire un învăţăcel. Conţinutul prinde viaţă, prin activitatea ambilor termeni (învăţător şi învăţat), în interacţiunea lor.

Nu, aceea e invatarea, eu asta incerc sa-ti spun. Invatatura este ceea ce preda profesorul, pentru ca profesorii nu sunt doar filozofi si alcatuiesc ei o invatatrua bazata pe rationamentele lor (pentru ca omul are aceasta capacitate). Profesorul preda o invatatura, care exista independent de elevul respectiv. Acea invatatura profesorul a invatat-o, la randul lui, ca sa o poata preda. Urmeaza procesul de predare a invataturii respective, adica ceea ce spui tu, cu relatia profesor-elev, iar elevul isi insuseste acea invatatura prin memorare.
De exemplu, ce contributie ai avut tu la Crez, care este o parte din invatatrua de credinta? Cum l-ai aflat si cum il stii? Un adevar de credinta este Sfanta Treime, faptul ca Fiul e Nascut din veci, iar Duhul Sfant purcede de la Tatal. Niciun om nu a avut vreo contributie la acest adevar si nu depinde de niciun om. E un adevar absolut, diferit de adevarul relativ, care depinde de perceptia cuiva. Domnul ne-a revelat aceste adevaruri, care raman adevaruri chiar daca nu mai exista niciun credincios.

În prealabil postat de ioan67

Au trăit cu toată fiinţa lor Învăţătura.

Asta e si problema pe care am mentionat-o in mesajele anterioare. In ceea ce spui tu nu exista deosebire intre invatatura si traire, de fapt dizolvi invatatura in traire, ramanand doar traire. Dar aceasta e chiar pietismul de care am spus anterior. Crezi ca alternativa la ceea ce sustii, opusul, este o invatatura fara traire. De fapt aceasta a fost controversa in sanul protestantismului, dogmatism versus pietism. Ortodoxia este straina de aceasta problema si controversa. In ortodoxie este intotdeauna impreuna invatatura cu trairea, una fara alta nu are sens in ortodoxie.
Dau un citat: "Viata crestina, asa cum o propovaduieste Biserica, presupune existenta celor doua aripi, care-l ajuta pe credincios sa se ridice la inaltimile spiritualitatii autentice: invatatura dreapta si evlavia echilibrata. Evlavia lipsita de lumina doctrinei duce la pietism."
Daca si tu sustii aceasta inseamna ca de fapt spunem aceleasi lucruri. Asadar, dogma impreuna cu trairea, nu doar una sau doar cealalta.
Iar adevarata traire se obtine primind harul din Sfintele Taine si inmultindu-l prin faptele credintei.

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

In ceea ce spui tu nu exista deosebire intre invatatura si traire, de fapt dizolvi invatatura in traire, ramanand doar traire. Dar aceasta e chiar pietismul de care am spus anterior.

S-o lăsăm baltă.
Toate cele bune!

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

Invatatura revelata sunt informatii pe care Le-a dezvaluit Domnul oamenilor.

Nu este adevărat!
Informaţia este rodul relaţiei dintre o sursă şi un receptor.
În cazul nostru Sursa este Domnul iar noi suntem receptorul.
Informaţia este rodul acestei întâlniri.

P.S. Observă că fructul întâlnirii dintre Scriptură, de exemplu, şi omul ateu este diferit de rodul la care participă omul credincios şi evlavios. Pur şi simplu, la întâlnirea cu acelaşi text scris, cu aceleaşi date, informaţiile din mintea şi inima ateului sunt diferite de informaţiile din mintea şi inima credinciosului.

[flying]

În prealabil postat de ioan67

Pentru mine este o imposibilitate să cunosc Mesajul Domnului.

Mesajul Domnului e un lucru foarte simplu ,pe intelesul copiilor.Nu e vorba de cunoasterea teoretica a revelatiei care e foarte simpla(si incheiata,nu mai exista noi adevaruri de revelat) ci de acceptarea reala in viata fiecaruia si prin lucrare/nelucrare omul descopera noi trepte de dulceata/amareala. Spre noile trepte de dulceata exista o singura cale:Mesajul Domnului,care e foarte simplu,dar unii nu il vad .Pentru ca nu vor.E o alegere.

[ioan67]

În prealabil postat de flying

Mesajul Domnului e un lucru foarte simplu ,pe intelesul copiilor.Nu e vorba de cunoasterea teoretica a revelatiei care e foarte simpla(si incheiata,nu mai exista noi adevaruri de revelat) ci de acceptarea reala in viata fiecaruia si prin lucrare/nelucrare omul descopera noi trepte de dulceata/amareala. Spre noile trepte de dulceata exista o singura cale:Mesajul Domnului,care e foarte simplu,dar unii nu il vad .Pentru ca nu vor.E o alegere.

Desigur.
Revedeţi, totuşi, în ce sens am făcut afirmaţia...:)