View Single Post
  #239  
Vechi 10.01.2017, 05:04:55
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Acum două luni eram cu toți copiii într-un supermarket din Târgoviște. O vânzătoare de la brânzeturi ne-a dăruit niște măsline pe care să le guste copilașii mei. Toți am luat câte una și atunci s-a produs accidentul. Lui Nectarie i-a rămas sâmburele undeva în gât sau pe trahee și s-a învinețit dintr-odată. Nu mai respira și începuse să facă ochii mari la mine, arătându-mi cu mânuța în zona gâtului.

În acel moment am ieșit cu toți copiii afară din magazin, alergând toți spre mașină, lăsându-mi în magazin coșul cu alimente, inclusiv geanta cu bani. Nu îmi mai păsa de nimic. Soțul meu a trecut toate semafoarele pe roșu, disperat fiind, iar când am ajuns la spitalul din Târgoviște, practic medicii de gardă se uitau neputincioși la el, neputând să facă nimic. Eu, copleșită fiind de un mare și real sentiment de vinovăție, m-am așezat jos lângă mașină, în genunchi, și nu puteam decât să plâng în hohote și să îmi cer iertare de la băiețelul meu. Soțul era cu el în camera de gardă, iar eu cu cei patru copii eram afară la mașină. Încercam să mă rog, dar nu reușeam decât să fiu foarte agitată și să plâng în hohote.

Atunci fetița mea, Maria, de șapte ani și jumătate și-a luat frățiorii de mână și au îngenuncheat cu toții în fața ușii spitalului și într-un glas au început să țipe la Sfântul Nectarie: „Sfinte, Sfinte Nectarie, dă-ne înapoi frățiorul, te rugăm din suflet!”. Plângeau în hohote, dar se și rugau cu toată puterea suflețelului lor. Eu doar îi ascultam prinsă fiind într-o neputință totală, singurul lucru de care îmi aduc aminte e că se strânseseră multe asistente în jur și se uitau nedumerite cum patru copilași stau în genunchi în fața spitalului.

După examinarea medicului de gardă și a medicului ORL-ist, sâmburele din trahee dispăruse ca prin minune (între timp, copilașul putea să moară de o sută de ori). Medicii se tot întrebau unde e sâmburele și, la insistența soțului, copilului i s-a făcut o radiografie, unde nu s-a depistat nici un corp străin. Sfântul Nectarie topise sâmburele cu iubirea lui.

(Sfântul Nectarie - minuni în România, ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Egumenița, 2010, pp. 48-49)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote