Predica de azi s-a axat pe diferentele dintre laicitatea sanatoasa, aceea pe care ne-a invatat-o Isus si Biserica, si laicitatea bolnava din zilele noastre, care e inspirata de lume si pe care parintele a numit-o "laicism".
Deosebirea cheie este ca laicitate e atunci cand noi dam Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu. Laicism este atunci cand Cezarul nu da lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.
Laicitate inseamna ca exista o ordine temporala, deosebita de ordinea spirituala. Nu complet separata, aceasta este o idee modernista, ci deosebita in sensul ca un primat al ordinii spirituale lasa suficient loc unui grad de autonomie a puterii temporale in domeniul ei.
Laicism este atunci cand, in numele neutralitatii ordinii temporale, ordinea spirituala este alungata din Cetate in spatiul privat. Boala laicismului se propaga de sus in jos. Nu doar Cezarul nu mai da lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu, dar nici "corpurile intermediare", adica asociatiile, corporatiile de tot felul, organizatiile profesionale, ligile etc nu mai dau lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu. Pasul urmator este atunci cand corpul intermediar cel mai de baza, care este familia, nu mai da lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.
Rugaciunea comuna, disparuta de mult la Palat, disparuta mai recent si de la Asociatia de Catarat Viteza in copaci, tinde sa dispara si din familii si in aceasta etapa a coborasului ne aflam in prezent.
|