Citat:
În prealabil postat de Lancelot
eu zic ca e minunat cand doi oameni pot trai asa ceva chiar si in afara casatoriei, voi spuneti ca e rau si ca vor ajunge in iad. mai ganditi-va!
|
Să admitem că e adevărat, dar asta implică iubire, care, cum am mai spus, implică unicitate. Despre care spune și Hristos, când e întrebat cu privire la divorț: ''Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.''
Eu înțeleg că Dumnezeu unește prin iubire, iar despărțirea înseamnă să omori acest liant dintre doi, să păcătuiești cumva față de el.
În felul ăsta ajungi să trăiești iadul, care poate fi tocmai suferința lipsei de iubire, a respingerii ei, a fărâmițării lăuntrice.
Starea aceea paradisiacă ce apare între doi îndrăgostiți, care pare că înveșnicește clipa, cât durează de fapt? Până când, ca și Adam cu Eva, cădem cumva din ea, că nu suntem în stare să o păstrăm până la sfârșit, cu atât mai puțin să o sporim. E o stare de har, pe care nu o putem redobândi fără ajutorul lui Dumnezeu. Ăsta ar fi sensul căsătoriei creștine.