Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Dar exact asta s-a intamplat cu fiul risipitor: i-a dat satisfactie tatalui sau. Placand de la el, de la o splendida stare a saracit. A ajuns sa manance roscove. Paznic la porci. Cum veniti si spuneti ca nu i-a dat satisfactie, cand a platit pentru pacatele sale ? Tatal a alergat in intampinare, da, numai ca a facut asta numai cand fiul acela s-a intors, timid.
Dar aceasta viziune teologica pe care sfintii catolici, precum Sf Ioan Gura de Aur ori Sf Anselm de Canterbury o au diferita fata de ortodocsii de azi, precum dv, nu inseamna schimbare dogmatica. Fiindca nici schimbare nu e, nici dogmatica nu e.
|
Dacă suferințele fiului risipitor în țara străină , în vremea de sărăcie, reprezintă o satisfacție pentru Tată, adică dacă Tatăl s-ar bucura de aceste suferințe, înseamnă că acest tată nu este bun. Ori Dumnezeu e bun. Nu e important dacă fiul s-a întors timid sau încrezător, important este că el și-a venit în sine și a hotărât să se întoarcă acasă. Iar primirea pe care i-a făcut-o Tatăl este o formă de iertare, nu de justiție... Părerea mea...