Convertiri vs Convertiri

[forever...]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar exact asta s-a intamplat cu fiul risipitor: i-a dat satisfactie tatalui sau. Placand de la el, de la o splendida stare a saracit. A ajuns sa manance roscove. Paznic la porci. Cum veniti si spuneti ca nu i-a dat satisfactie, cand a platit pentru pacatele sale ? Tatal a alergat in intampinare, da, numai ca a facut asta numai cand fiul acela s-a intors, timid.

Dar aceasta viziune teologica pe care sfintii catolici, precum Sf Ioan Gura de Aur ori Sf Anselm de Canterbury o au diferita fata de ortodocsii de azi, precum dv, nu inseamna schimbare dogmatica. Fiindca nici schimbare nu e, nici dogmatica nu e.

Dacă suferinţele fiului risipitor în ţara străină , în vremea de sărăcie, reprezintă o satisfacţie pentru Tată, adică dacă Tatăl s-ar bucura de aceste suferinţe, înseamnă că acest tată nu este bun. Ori Dumnezeu e bun. Nu e important dacă fiul s-a întors timid sau încrezător, important este că el şi-a venit în sine şi a hotărât să se întoarcă acasă. Iar primirea pe care i-a făcut-o Tatăl este o formă de iertare, nu de justiţie... Părerea mea...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de forever...

Dacă suferinţele fiului risipitor în ţara străină , în vremea de sărăcie, reprezintă o satisfacţie pentru Tată, adică dacă Tatăl s-ar bucura de aceste suferinţe,

Dar satisfactie nu inseamna bucurie. Pana cand ii veti invata latina pe catolici ? Satisfactio -satisfactionis are ca sens principal actiunea de a se achita de o datorie. In anumit context mai poate insemna scuza, justificare, amenda onorabila. Ca in alicuius satisfactionem accipere (Caesar): a accepta scuzele cuiva. Vine de la adverbul satis (=destul, suficient) si plus verbul a face. Nicio legatura cu bucuria.

cum laetitia in Christo
M.D.

[CristianR]

Eu marturisesc faptul ca am o neputinta de a intelege ce inseamna onoarea jignita sau demnitatea ranita a unui tata de catre fiul sau neascultator.

O inteleg in cazul unui monarh, care pune o distanta neta intre el si supusii sai (pe care ii stapaneste, nu-i iubeste), care, pentru infractiunea de lezmajestate trebuie sa moara.

Intelegerea catolica a relatiei cu Dumnezeu-Tatal imi pare ca decurgand din aceasta viziune caracteristica Dreptului roman, motiv pentru care Dumnezeu este inteles ca fiind cu totul transcendent, gratia pe care o ofera muritorilor neputand oferi o legatura intima cu El.

La ortodocsi Dumnezeu nu este distant, ci vine si este primit in intimitatea vietii oamenilor, chiar si in cele mai marunte aspecte ale acesteia, sfintind totul.

[CristianR]

Iar cu privire la dorinta surorii noastre de a trece la catolicism, mai am un gand:

Cand intru în orice biserică ortodoxă, simt că am ajuns acasă. În primul rând simt că mă odihneste; apoi că mă hrăneste, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât as fi gresit. O simt si o iubesc ca pe o adevărată mamă a sufletului meu.

De multe ori am auzit/citit acelasi lucru de la cei care s-au convertit la Ortodoxie - că au regăsit, în sfârsit, locul acela unde se simt acasa.
Probabil ea nu simte asa, pentru ca altfel n-ar dori să plece. Desi, din nefericire, uneori ni se face dor de ducă, si părăsim casa, întocmai ca fiul de mai sus.
Dar după o vreme, dorul de casă ne cheamă cu putere înapoi.
Doamne ajută!

P.S. Din proprie experientă stiu că, adesea, când nu mai vreau să rămân într-un anume loc (casă, biserică... coadă la ghișeu), problema e nestarea din mine; pe care, dacă o abandonez, ulterior mă vizitează liniștea.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Iar cu privire la dorinta surorii noastre de a trece la catolicism, mai am un gand:

Cand intru în orice biserică ortodoxă, simt că am ajuns acasă. În primul rând simt că mă odihnește; apoi că mă hrănește, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât aș fi greșit. O simt și o iubesc ca pe o adevărată mamă a sufletului meu.

De multe ori am auzit/citit acelasi lucru de la cei care s-au convertit la Ortodoxie - că au regăsit, în sfârsit, locul acela unde se simt acasa.
Probabil ea nu simte asa, pentru ca altfel n-ar dori să plece. Desi, din nefericire, uneori ni se face „dor de ducă”, si părăsim casa, întocmai ca fiul de mai sus.
Dar după o vreme, dorul de casă ne cheamă cu putere înapoi.
Doamne ajută!

Desi am hotarat sa nu mai raspund, o fac, pentru ca, spre deosebire de altii, simt la dumneavoastra dragoste fata de aproape. Unii au incercat sa duca discutia pe aratura desi am scris scurt si clar, consider eu. Acum , ce sa zic, fiecare e manat de propriile intentii si sentimente.
Revenind, va pot spune ca, eu, consider ca ma intorc acasa la fel ca fiul risipitor. Pe langa faptul ca, va citez" mă hrănește, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât aș fi greșit", imi face ordine in minte, mi le clarifica toate, ma disciplineaza, ma duce pe un drum clar si drept.
Daca va referiti la biserica in sensul de lacas, Biserica Greco-Catolica imi ofera tot ce aveam si dincolo.
Doamne ajuta!

[CristianR]

În prealabil postat de iana

, imi face ordine in minte, mi le clarifica toate, ma disciplineaza, ma duce pe un drum clar si drept.

Deci e o mamă mai intelectuală, ca să zic așa. No offence :)

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Deci e o mamă mai intelectuală, ca să zic așa. No offence :)

Eu am adăugat la ceea ce ai enumerat tu.Deci e un plus. Ce să zic? Fac parte dintre nefericiții care trec toate prin filtrul rațiunii. Ca să poată coborî apoi mintea în inimă.

[forever...]

În prealabil postat de iana

ma duce pe un drum clar si drept.

Vă rog să nu vă supăraţi pe mine, dar îmi vine în minte textul evanghelic de la Matei 7:

"13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.
14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află."

[CristianR]

În prealabil postat de iana

(...) imi face ordine in minte, mi le clarifica toate, ma disciplineaza, ma duce pe un drum clar si drept.

Cred că vă va fi de ajutor în sensul ăsta spovedania si, eventual, împărtăsania pe care presupun că le veti primi (sau le-ati primit) cu ocazia acestui post, asa încât această hotărâre să nu o luati singură.

[catalin2]

În prealabil postat de iana

Desi am hotarat sa nu mai raspund, o fac, pentru ca, spre deosebire de altii, simt la dumneavoastra dragoste fata de aproape. Unii au incercat sa duca discutia pe aratura desi am scris scurt si clar, consider eu. Acum , ce sa zic, fiecare e manat de propriile intentii si sentimente.

Dragostea fata de aproape inseamna si sa ii atragi atentia cuiva care e aproape sa il loveasca o masina sau sa cada intr-o groapa. Nu-i asa? Pentru ca, pana la urma, Biserica va fi aceeasi si daca o sa pleci tu, dar lui Iisus ii pare rau de fiecare oita pierduta. Si sta si plange. Tu nu intelegi, dar e adevarat tot ce am scris eu, vei pierde mantuirea daca o sa ramai in catolicism. Asa cum ne spune si sfantul Iustin Popovici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/sf-iu...-al-minciunii/
Citez: "Învăţăturile despre erezii ale Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-omului Hristos, formulate prin Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi şi Sfintele Sinoade spun că ereziile nu sunt o Biserică şi nici nu pot fi o Biserică. De aceea, ele nu pot avea Sfintele Taine, mai ales Taina Euharistiei, taina tainelor."
Citez: "Dogmele ortodoxe, adică dogmele sfinte ale Bisericii, sunt respinse şi înlocuite de către dogmele latine eretice ale primatului şi infailibilităţii papei, adică a omului. Din această panerezie s-au născut ereziile şi continuă să se nască: Filioque, respingerea invocării Duhului Sfânt, pâinea nedospită, introducerea harului creat, purgatoriul, meritele prisositoare ale sfinţilor, învăţături standard cu privire la mântuire, iar de aici au izvorât învăţături standard despre viaţă, papalitate, “Sfânta” Inchiziţie, indulgenţe, uciderea păcătoşilor din pricina păcatelor lor, iezuitismul, scolasticii, cazuiştii, monarhianismul şi individualismul social de diferite feluri…"