Toata porcaria asta proneste de la trei premise, toate gresite: primo, ca oricine are autoritatea sa defineasca o erezie ca atare, si sa "ingradeasca" de ea. Fals: doar Biserica, intrunita sinodal, are aceasta competenta.
Secundo, ca ecumenismul este o erezie, definita (si condamnabila) ca atare; mai mult, ca a fosrt deja condamnata (de dubioase sinoade stiliste). Cum e o simpla extensie la un caz particular al primei idei, evident pica fara efort.
Tertio, ca nepomenirea este o actiune care nu duce la schisma, ci este un soi de terapie asupra riscurilor de contaminare cu dogme alterate a massei de credinciosi. Este o conceptie stupida, bazata pe o teologie zelotist-haiduceasca, care nu are nimic de a face cu combaterea sinodala a ereziei, asa cum a fost intodeauna operata de Biserica.
Cazul avansat de unii ciudati pe internet, cu acel obscur Hypatios (romanizat Ipatie) care, avind norocul sa fie in partea cistigatoare a istoriei ecleziastice, a intrat in sinaxar bine merci, cu toate ca intrerupsese comuniunea cu Nestorius
inainte de condamnarea invataturii acestuia la Sinodul III ecumenic (ceea ce este clar necanonic!) este absolut irelevant: si in istoria Bisericii, ca si in cea laica, invingatorul scrie istoria.
E in natura umana, e demonstrat din constructie, cum se zice in geometrie. Exceptiile nu pot zidi reguli, decit dac, evident, inceteaza sa mai fie exceptii. :)