Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul Pireului
"Hotărârile unui Sinod pot fi recunoscute doar dacă acesta reprezin- tă o continuare autentică si veritabilă a sinoadelor precedente, ale căror hotărâri trebuie să le urmeze cu fidelitate, si, înainte de toate, această recunoastere depinde de corectitudinea dogmelor si a canoanelor pe care le instituie. Cuviosul Maxim Mărturisitorul subliniază în acest sens: „Re- gula evlavioasă a Bisericii le-a recunoscut drept sinoade sfinte si aprobate pe cele pe care le-a judecat ca atare corectitudinea dogmelor
Ecumenistii, cu nerusinare si fără scrupule, suiți pe Trupul Sfânt al Sfin- tei noastre Ortodoxii, promovează si susțin ecumenismul sionist, manipu- lat de forțe sataniste si masonice, ca fiind, chipurile, adevărata învățătură a Bisericii. Acest plan al lor a esuat jalnic cu mult timp în urmă, după cum dovedesc faptele. Realitatea dureroasă si tragică dovedeste că Miscarea Ecumenică, prin responsabilitatea exclusivă a ereticilor si eterodocsilor însisi, pe de o parte, si a ecumenistilor ortodocsi, pe de alta, este total inefi- cientă. Este eficientă doar în a sădi confuzia si a răspândi sincretismul, căci ereticii si sincretistii se disting prin lipsa sincerității si a pocăinței, stăruind în chip satanic în erezie.
Pe de o parte, erezia papismului continuă să stăruie în primatul mon- dial al puterii „Papei” de la Roma, în alterarea tainei Sfintei Treimi si, prin erezia despre harul creat, în fapt tăgăduieste îndumnezeirea omului.
În timp ce erezia protestantismului stăruie si aceasta în iconomahie, în tăgăduirea tainei Bisericii si a tainei pururea fecioriei Născătoarei de Dumnezeu. „Hirotoniile” de femei pe treapta preoțească si episcopală si instituționalizarea homosexualității în lumea protestată, o adevărată răs- turnare a ontologiei si fiziologiei umane, ce consacră o antropologie con- trafăcută, încununare a păcatelor, precum si recunoasterea „căsătoriilor” dintre homosexuali – toate acestea dovedesc că protestantismul nu a fost absolut deloc influențat în bine de dialogurile teologice, nici, în general, erezia si eterodoxia nu s-au apropiat de linia ortodoxă, de teologia si viața ortodoxă.
|