Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[ionn2017]

Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul Pireului

"Hotărârile unui Sinod pot fi recunoscute doar dacă acesta reprezin- tă o continuare autentică si veritabilă a sinoadelor precedente, ale căror hotărâri trebuie să le urmeze cu fidelitate, si, înainte de toate, această recunoastere depinde de corectitudinea dogmelor si a canoanelor pe care le instituie. Cuviosul Maxim Mărturisitorul subliniază în acest sens: „Re- gula evlavioasă a Bisericii le-a recunoscut drept sinoade sfinte si aprobate pe cele pe care le-a judecat ca atare corectitudinea dogmelor

Ecumenistii, cu nerusinare si fără scrupule, suiţi pe Trupul Sfânt al Sfin- tei noastre Ortodoxii, promovează si susţin ecumenismul sionist, manipu- lat de forţe sataniste si masonice, ca fiind, chipurile, adevărata învăţătură a Bisericii. Acest plan al lor a esuat jalnic cu mult timp în urmă, după cum dovedesc faptele. Realitatea dureroasă si tragică dovedeste că Miscarea Ecumenică, prin responsabilitatea exclusivă a ereticilor si eterodocsilor însisi, pe de o parte, si a ecumenistilor ortodocsi, pe de alta, este total inefi- cientă. Este eficientă doar în a sădi confuzia si a răspândi sincretismul, căci ereticii si sincretistii se disting prin lipsa sincerităţii si a pocăinţei, stăruind în chip satanic în erezie.

Pe de o parte, erezia papismului continuă să stăruie în primatul mon- dial al puterii „Papei” de la Roma, în alterarea tainei Sfintei Treimi si, prin erezia despre harul creat, în fapt tăgăduieste îndumnezeirea omului.
În timp ce erezia protestantismului stăruie si aceasta în iconomahie, în tăgăduirea tainei Bisericii si a tainei pururea fecioriei Născătoarei de Dumnezeu. „Hirotoniile” de femei pe treapta preoţească si episcopală si instituţionalizarea homosexualităţii în lumea protestată, o adevărată răs- turnare a ontologiei si fiziologiei umane, ce consacră o antropologie con- trafăcută, încununare a păcatelor, precum si recunoasterea „căsătoriilor” dintre homosexuali – toate acestea dovedesc că protestantismul nu a fost absolut deloc influenţat în bine de dialogurile teologice, nici, în general, erezia si eterodoxia nu s-au apropiat de linia ortodoxă, de teologia si viaţa ortodoxă.

[ionn2017]

-"episcopul fiecărei eparhii, chiar si al celei mai mici, dimpreună cu turma sa, reprezintă o parte vie a Bisericii Sobornicesti. Absenţa lui nu numai că vatămă deplinătatea Trupului lui Hristos, dar face si imposibilă exprimarea de către toţi a constiinţei de membri ai Bise- ricii, constiinţă de care se pare că se tem cei responsabili cu pregătirea si convocarea Sinodului. Nu este justificată de niciun criteriu, nici pastoral, nici bisericesc, participarea a doar 24 de episcopi din fiecare Biserică, fapt care lezează si egalitatea episcopilor, dar stârneste si semne de întrebare legate de criteriile de alegere a episcopilor care vor participa. Episcopii care nu vor participa si care constituie majoritatea în cele mai multe Bi- serici Autocefale au oare o responsabilitate si valoare episcopală mai mică?

Cine cunoaste si cine va transmite Sinodului ideile, aprecierile si poziţiile turmelor lor? Nu mai este nevoie, desigur, să subliniem că la Sinoadele Ortodoxe, în afară de episcopi, participau si clerici din treptele inferioare, cum ar fi egumeni, arhimandriţi, preoţi, monahi, precum si poporul cre- dincios. Nu este deloc o exagerare să spunem că Sinodul care urmează a se întruni va fi un Sinod Panortodox fără ortodocsi.

Cel mai nelinistitor si grav lucru este că, asa cum reiese din studiul asiduu al textului „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine”5, factorii de decizii urmăresc ca prin hotărârea sinodală panortodoxă să legalizeze si să instituţionalizeze, să oficializeze si să consolideze panerezia ecumenismului sincretic intercrestin si interreligios ca fiind linia oficială a Bisericii Ortodoxe. Înaintăm, cu alte cuvinte, către o recunoastere pa- nortodoxă a Botezului („teologia baptismală”) si a caracterului eclesial al papistasilor si protestanţilor eretici prin invocarea perfidă a Sfintelor Canoane 7 de la Sinodul II Ecumenic si 95 de la Sinodul Quinisext, în care este menţionată primirea în Biserică prin iconomie a ereticilor care s-au pocăit, după dezicerea de erezia lor; ne îndreptăm către acceptarea teoriei protestante a „ramurilor”, a eclesiologiei lărgite a pseudo-Conciliului II Vatican privitoare la caracterul eclesial deplin sau deficitar si a modelului eclesial ecumenist al „Bisericilor Surori”, care a fost edificat în ultimele de- cenii si a fost oficializat la Dialogul Teologic cu Papistasii de la Balamand, Liban (1993), unde ortodocsii ecumenisti care au semnat au recunoscut papismul ca Biserică, având har, Taine si succesiune apostolică.