Citat:
În prealabil postat de catalin2
Tu, la fel ca orice om, crezi ca ceea ce stii e adevarul, dar nu poti accepta ca s-ar putea ca ceea ce crezi sa fie gresit si ca eu s-ar putea sa stiu ceva in plus, pe care tu il consideri adaugare la vorbele tale.
|
Iată că, după ce ți-am dat din Wikisource un citat care susținea ceea ce arătai cu privire la botez, întăresc și cu părintele Stăniloae, care în
Dogmatica sa exprimă părerea Bisericii, la fel cu ceea ce ai citat tu, respectiv iconomia:
„In ce privește recunoașterea Botezului săvârșit în afara Bisericii,
libertatea cu care s-a comportat Biserica față de un astfel de Botez săvârșit prin întreita scufundare sau vărsare, sau stropire cu apă în numele Sfintei Treimi, arată că Biserica îl poate valida, prin iconomie, la primirea în Biserică a celui botezat astfel în afara ei,
extinzând peste partea externă săvârșită
atmosfera deplină de har a Bisericii, care a existat într-un mod mai mult sau mai puțin accentuat și în unitatea creștină de unde vine cel astfel botezat. Recunoașterea acestui Botez din partea Bisericii e ca un fel de
completare tardivă a părții externe a lui cu puterea dumnezeiască primită acum
deplin de către cel botezat în afara ei, prin punerea lui în acord deplin cu credința Bisericii. Dar Biserica poate să și boteze pe cei ce vin la ea botezați în afara ei,
din pricina nedeplinătății harului sau lucrării lui Hristos în unitatea creștină de unde el vine, prin faptul că în acea unitate
nu există nici deplinătatea credinței.”
Chiar dacă prefer exprimarea preotului din Măcin, iată că nici părintele Stăniloae nu-mi dă dreptate.
Deși, atenție la cuvintele subliniate, care sugerează o completare, o aducere la deplinătate a ceva nedeplin, nu care lipsea cu desăvârșire. Asta și apropo de termenii relativi pe care îți spuneam cândva că părintele Stăniloae îi folosește.
De asemenea, în continuare nu-mi place felul în care interpretezi faptul că dacă cineva e botezat înseamnă că are harul și că apoi poate să hirotonească sau poate să aibă și celelalte taine, că îl poate administra cum dorește, de parcă harul ar fi ceva la dispoziția omului. Aici eu văd pericolul căderii într-o credință magică; cam așa ca a lui Simon Magul.