Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[CristianR]

În prealabil postat de catalin2

Tu, la fel ca orice om, crezi ca ceea ce stii e adevarul, dar nu poti accepta ca s-ar putea ca ceea ce crezi sa fie gresit si ca eu s-ar putea sa stiu ceva in plus, pe care tu il consideri adaugare la vorbele tale.

Iată că, după ce ţi-am dat din Wikisource un citat care susţinea ceea ce arătai cu privire la botez, întăresc şi cu părintele Stăniloae, care în Dogmatica sa exprimă părerea Bisericii, la fel cu ceea ce ai citat tu, respectiv iconomia:

„In ce priveşte recunoaşterea Botezului săvârşit în afara Bisericii,
libertatea cu care s-a comportat Biserica faţă de un astfel de Botez săvârşit prin întreita scufundare sau vărsare, sau stropire cu apă în numele Sfintei Treimi, arată că Biserica îl poate valida, prin iconomie, la primirea în Biserică a celui botezat astfel în afara ei, extinzând peste partea externă săvârşită atmosfera deplină de har a Bisericii, care a existat într-un mod mai mult sau mai puţin accentuat şi în unitatea creştină de unde vine cel astfel botezat. Recunoaşterea acestui Botez din partea Bisericii e ca un fel de completare tardivă a părţii externe a lui cu puterea dumnezeiască primită acum deplin de către cel botezat în afara ei, prin punerea lui în acord deplin cu credinţa Bisericii. Dar Biserica poate să şi boteze pe cei ce vin la ea botezaţi în afara ei, din pricina nedeplinătăţii harului sau lucrării lui Hristos în unitatea creştină de unde el vine, prin faptul că în acea unitate nu există nici deplinătatea credinţei.”

Chiar dacă prefer exprimarea preotului din Măcin, iată că nici părintele Stăniloae nu-mi dă dreptate.

Deşi, atenţie la cuvintele subliniate, care sugerează o completare, o aducere la deplinătate a ceva nedeplin, nu care lipsea cu desăvârşire. Asta şi apropo de termenii relativi pe care îţi spuneam cândva că părintele Stăniloae îi foloseşte.

De asemenea, în continuare nu-mi place felul în care interpretezi faptul că dacă cineva e botezat înseamnă că are harul şi că apoi poate să hirotonească sau poate să aibă şi celelalte taine, că îl poate administra cum doreşte, de parcă harul ar fi ceva la dispoziţia omului. Aici eu văd pericolul căderii într-o credinţă magică; cam aşa ca a lui Simon Magul.