[cristiboss56]

Savanții au alcătuit un tabel special al factorilor de stres, aranjându-i potrivit gradului lor de influență asupra omului – și în acest tabel încheierea unei căsătorii e apreciată cu o cifră care întrece de câteva ori nivelul stresului trăit în cazul unui divorţ. Uimitor: stresul provocat de întemeierea unei familii este chiar mai mare decât cel din cazul unei tragedii cum este divorţul!
Aşadar, stresul nu e legat întotdeauna de o trăire negativă: el poate fi provocat de schimbări ale condiţiilor de viață care cer o mare încordare a forţelor noastre psihice şi fizice. Atunci când oamenii îşi întemeiază o familie, ei trec prin câteva stresuri simultan. Gândiţi-vă: soţii trebuie să-şi pună la punct relaţia , iar asta înseamnă să-şi schimbe anumite obiceiuri, anumite concepţii despre viaţă, modul de comportament (uneori foarte radical). Când se căsătoreşte, omul se alege şi cu o mulţime de rude noi, cu care, de asemenea, trebuie să înveţe să interacţioneze. Odată cu căsătoria vine foarte frecvent şi schimbarea domiciliului unuia dintre soţi sau chiar al amândurora. În continuare, cel mai frecvent urmează un foarte mare stres: naşterea primului copil, la care se adaugă multe, multe altele.
Adică primii ani de căsnicie cer de la soţi o încordare foarte mare . Perioada de început a clădirii familiei seamănă, într-adevăr, cu un şantier: unele lucruri sunt demolate, altele reclădite, oamenii se adaptează unul la celălalt,
învaţă să conlucreze spre binele familiei . Şi în această agitaţie, construind „casa” fericirii familiale şi rezolvând o mulţime de probleme, principalul este pentru soţi să-şi păstreze sentimentele unul faţă de celălalt, să-şi păstreze dragostea, să nu încerce să rezolve totul deodată , să se gândească la ceea ce este mai important, fiindcă tocmai dragostea, ataşamentul reciproc al tinerilor căsătoriţi le dă sentimentul de fericire, şi această bucurie îi ajută să depăşească toate greutăţile şi stresul primilor ani de căsnicie.
( Pr. Pavel Gumerov , Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 34-35)