Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a spus credincioșilor prezenți duminică în Catedrala Patriarhală că „Hristos cheamă la mântuire pe toți oamenii”, prezentând învățăturile concentrate în textul biblic duminical.
„Femeia samarineancă arată că nu numai evreii sunt chemați la mântuire, ci toate popoarele lumii, toate etniile, toate popoarele de religii și culturi diferite sunt chemate la mântuire în Biserica lui Hristos. Într-un fel, această femeie samarineancă prefigurează Biserica formată din evrei, dar și din neamuri diferite”, a evidențiat Părintele Patriarh.
Ce este „apa cea vie”
Sfânta Liturghie a fost prezidată în Duminica Samarinencei de Preafericirea Sa. În predica rostită, Patriarhul a explicat că Iisus Hristos dăruiește lumii harul mântuitor, numit „apa cea vie”.
„Apa vie este harul Duhului Sfânt pe care El Îl va trimite în ziua Cincizecimii peste Sfinții Săi Apostoli”, a subliniat Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh și-a întărit afirmația prin amintirea cuvintelor Apostolului Pavel: „Sfântul Apostol Pavel a spus că harul este lucrarea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos”.
„De aceea, Apostolul îi salută pe credincioșii din Corint cu această binecuvântare: «Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți». Această binecuvântare a fost preluată de Biserică în Sfânta Liturghie”.
Potrivit Preafericii Sale, harul este „însăși iubirea Preasfintei Treimi, împărtășită oamenilor de Mântuitorul Iisus Hristos cel înviat din morți și înălțat la Ceruri prin Duhul Sfânt Care coboară în lume pentru a uni pe oameni duhovnicește cu Hristos cel Preaslăvit din Ceruri și pentru a le dărui viața veșnică”.
În acest context, Patriarhul României a evidențiat că „Mântuitorul Iisus Hristos nu este doar tămăduitor de boli, ci El dăruiește harul mântuirii ca arvună a vieții veșnice”.
Iisus Hristos schimbă viața Femeii samarinence
Un alt aspect surprins de Patriarhul Daniel în Evanghelia zilei este acela că Mântuitorul Iisus Hristos schimbă viața unei femei nestatornice în iubirea sa și cheamă toată cetatea Samariei la mântuire.
„Cu delicatețe”, a spus Patriarhul, Domnul Hristos i-a atras atenția femeii samarinence asupra modului de trăire a vieții personale, iar aceasta s-a recunoscut în cele auzite enunțând: „Doamne: văd că Tu ești proroc”.
Contextul istoric al convorbirii
Preafericitul Părinte Patriarh a prezentat apoi în mod sintetic contextul istoric în care s-a desfășurat convorbirea Mântuitorului Hristos cu Femeia samarineancă.
„Iudeii îi considerau pe samarineni ca fiind inferiori, de alt neam și de o credință deteriorată, care nu a mai păstrat cu limpezime tradițiile iudaice. Exista permanent între aceste două regiuni, Samaria și Iudeea, o stare de dispreț reciproc și femeia se miră că un bărbat iudeu care se consideră superior samarinenilor cere de la femeia samarineancă să-i dea apă din fântână”.
În pofida acestei situații tensionate, Mântuitorul Hristos a făcut un lucru extraordinar și anume, El „depășește barierele mentale care existau între aceste două grupuri etnice: depășește complexul superiorității iudeilor față de samarineni și complexul inferiorității samarinenilor față de iudei”, a subliniat Patriarhul.
Prin Femeia samarineancă au aderat mulți la credința adevărată
Prin intermediul Femeii samarinence, Domnul Hristos a adus la credința adevărată mulți cetățeni din cetatea unde locuia aceasta.
Părintele Patriarh a apreciat întorsătura neașteptată a vieții femeii.
„Această femeie păcătoasă, de neam străin, care se întâlnește cu Hristos, își schimbă viața și dintr-o femeie păcătoasă devine o femeie mărturisitoare a lui Hristos și aduce o cetate întreagă la El”.
„Sfântul Ioan Gură de Aur spune că această femeie mărturisind pe Hristos cheamă la El o mulțime de oameni, fiindcă a fost transformată de harul lui Hristos care cunoștea viața ei și Care i-a spus că iubirea nesfârșită, neînșelătoare și netrecătoare este iubirea lui Dumnezeu și că iubirea aceea dezordonată, schimbătoare și trecătoare era o iubire pământească”.
„Apa cea vie sau harul mântuitor este iubirea sfântă netrecătoare, neschimbătoare și neînșelătoare a lui Dumnezeu față de oameni. Întâlnindu-se cu această iubire sfântă a lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, ea se convertește și devine mărturisitoare și misionară a lui Hristos”, a menționat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Despre închinarea „în duh și în adevăr”
Patriarhul a explicat și ce înseamnă închinarea „în duh și în adevăr” la care a făcut referire Domnul Hristos.
„Închinarea în duh și adevăr este închinare de rugăciune, dar și în stare de mărturisire a credinței adevărate. Cu alte cuvinte, adevărații închinători ai Tatălui Ceresc sunt cei care se roagă prin lucrarea Duhului Sfânt, căci El ne învață cum să ne rugăm, și mărturisesc pe Hristos Care este adevărul. Duhul Care ne învață să ne rugăm este Duhul Sfânt, iar adevărul este Hristos Însuși”.
„Ca atare, adevărații închinători ai Tatălui ceresc sunt cei care prin Duhul Sfânt mărturisesc pe Hristos adevărul mântuirii noastre. Adevărații închinători sunt cei care se închină Sfintei Treimi. De aceea, adevărata rugăciune să săvârșește nu doar în Ierusalim, ci în orice loc din lume unde se mărturisește credința descoperită nouă de Mântuitorul Iisus Hristos și anume, credința în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt pentru a dobândi viața veșnică din Împărăția Preasfintei Treimi”.
Patriarhul Daniel a accentuat apoi o altă învățătură din pasajul biblic: „Fiecare Biserică ortodoxă în care se mărturisește credința în Sfânta Treime, pe care noi o mărturisim în Crezul Ortodox, este deschisă nu doar spre Ierusalimul pământesc, ci spre Ierusalimul ceresc, spre Împărăția Cerurilor”.
Importanța harului oferit de Iisus Hristos
La final, Patriarhul a făcut referire la conștientizarea asupra faptului că harul oferit de Hristos poate schimba în bine viața omului.
„Să ne ajute Bunul Dumnezeu să învățăm că harul dăruit nouă de Hristos schimbă viața omului. Îl face din om păcătos om smerit care se pocăiește de păcatele sale și își îndreaptă viața sa și caută sfințenia și mântuirea, spre slava Preasfintei Treimi și bucuria celor mântuiți”.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|