Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Problema știu care e? Tot acest zbucium sufletesc, și incertitudinea și căutările și cum vezi ca ți se dărâmă constant bazele credinței... Și până la urmă vezi ca trebuie sa ajungi singur la un adevăr personal care să-ți convină ție, și să-ți aducă pace... Fiindcă raportarea la divin trebuie sa fie mereu personala... Demetrius, bun venit în lumea căutărilor, incertitudinilor, e un drum lung, greu, dar ma bucur ca ai pășit pe drumul căutării personale..
|
Problema omului contemporan e că filosofează prea mult, umple bibliotecile, se bazează pe achizițiile lui intelectuale și nu mai aleargă cu problemele la rugăciune la Dumnezeu, iar scrierile îi înfundă și pe alții și se vatămă astfel unii de la alții.
Spunea părintele Teofil Părăian care era orb că avea învălmășeli de gânduri negative, de hulă și de contradicții, care izbucneau câteodată când era în tinerețea lui, dar cu toate astea se ruga, iar și iar.
Dacă un călugăr care n-a cunoscut lumea prin simțul vederii, deci nu s-a ispitit niciodată de imagine și nu putea citi decât pe un alfabet special, avea atâtea atacuri, ce să mai spun de omul contemporan care zboară cu mintea și atenția în toate direcțiile.
Ar trebui ca toate îndoielile sau ideile spirituale să fie lămurite cu duhovnicul sau cu mai mulți preoți.
Pentru a veni la potir la împărtășanie, trebuie să ai cuget ortodox, altfel spune apostolul Pavel că oamenii care s-au împărtășit cu negrijă s-au îmbolnăvit, nu se pot ascunde părerile spirituale și practicile altfel de duhovnic.
Înainte să se declare un nevoitor ortodox - Cuvios în Biserică, se verifică dacă avea întru totul cuget ortodox, nu văd de ce pentru a veni la potir nu ar trebui să ai cuget ortodox.