[Moroco]

Postul are rațiuni pe care rațiunea - atrofiată prin abandonarea curatului sens duhovnicesc - nu le mai înțelege și le contrazice.
Postul nu este irațional și nu are scopuri exterioare pocăinței ca act de schimbare reală a modului de a gândi și, ca urmare, de a trăi.

Cica sfintii calugari au instaurat in prima saptamana a Triodului o dezlegare la toate mancarurile si beuturile, inclusiv miercuri si vineri, doar pentru faptul ca episcopul Serghie Armeanul a instituit in saptamana asta un post erectic tinut pentru cainele sau pierdut Artzivurion, de aici si ideea de harti cand e dezlegare si nu se posteste.

Am impresia ca respectivul caine era o intruchipare a diavolului caci daca s-a pierdut inseamna ca nu a ascultat de Dumnezeu si de slujitorul sau episcop iar a tine post pentru diavolul mandriei e ca si cum i-ai da putere.

Desi poate ca a fugit cainele de la episcop fiindca era erectic deci nu cainele ci episcopul era pierdut.

Deci sfintii calugari care au desfintat acest post tinut pentru mandrie si trufie aveau dreptate, si au randuit ca toti credinciosii in aceasta saptamana sa manance tot ce poftesc si ce vor doar ca sa nu cumva sa posteasca pentru mandrie si trufie ca Serghie Armeanul.

Practic un caine nu se pierde ci e clar o dovada de necredinta si necredinciozitate la acest animal care atunci cand dispare si fuge si se ”pierde” e clar ca lepadandu-si stapanul merge sa-si caute o nunta de caini blestemata si apoi un alt stapan ”bun” care-i da carne, cat mai multa carne.

Sigur ca daca tu insuti ai fi in locul acelui caine pierdut asa ca un fel de Iuda, atunci n-ar fi rau ca cineva pentru tine sa se roage si sa tina post ca sa te scoata din gheena, din iad, din munci si chinuri insuportabile.


E vorba de masura si de credinta!

Ep catre romani a sf. ap. Pavel,
1. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.
2. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.
3. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.
5. Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
7. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
8. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
9. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.
10. Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.
11. Căci scris este: "Viu sunt Eu! - zice Domnul - Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea slavă lui Dumnezeu".
12. Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
13. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.
14. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este.
15. Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
16. Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat.
17. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19. Drept aceea să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul.
20. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău este pentru omul care mănâncă spre poticnire.
21. Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte sau slăbeşte (în credinţă).
22. Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!
23. Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu este din credinţă este păcat.

A implini legea si proorocii inseamna a face pe plac aproapelui. Adam a dat sa faca pe plac sarpelui, ingerilor cazuti, femeii sale, poftei si burtii sale, curiozitatii sale de cunostiinte... dar a facut pe plac exact invers caci mancand din roadele pomului din care i se poruncise sa nu manance, ascultand de femeia sa care ascultase de sarpe, a stricat placerea desfatarilor cazand in consecintele neascultarii si mortii, sfarsind in chinul tuturor celor carora a vrut sa le faca pe plac.

Deci a face pe placul lumii inseamna sa asculti de Dumnezeu si nu de lume si atunci lumea se va indrepta impreuna cu tine spre Raiul din care a cazut.

Cand esti silnicit cu insistenta sa faci pe placul lui Dumnezeu, sa nu cedezi facand pe ”placul” satanei sau al tau ca sa asculti de lume caci asta inseamna ca te lasi jignit si apoi tulburat de manie, ajuns in noaptea mintii vei crede pripit ca Dumnezeu te-a jignit si deznadajduind te vei razbuna cumplit incercand sa scapi de jignire si de jignitor si de tot ghinionul si raul care vine ca sa faci pe plac, sa poti sa faci pe plac mintindu-te incantat-elucubrat-inaltat ca asa esti mai bun, ca asa vei fi mai moral, mai sfant... cand colo vei fi un tzepar tzepuit care s-a risipit pana s-a pierdut in avut! Are o plomba de aur, un ochi computerizat, un picior de lemn de mahon, o mana cu carlig din otel inox... pentru care distruge orice daca le-a pierdut... caci se atasase, se lipise de ele ca de stapanul duhurilor rele, stapanul inelului rautatii care i-a dat de lucru ”duhovnicasc” sa creasca purcelashi cat mai multi, mai mari, mai tari, mai inalti, mai grasi, mai intelepti, mai frumosi, mai si mai si mai-mai.. sa ”ai”.