Citat:
„Ochi pentru ochi” e dictonul care ne-ar face pe toți orbi. „Dinte pentru dinte” ne-ar lăsa știrbi. Chiar și oftalmologii sau dentiștii ar avea mult de pierdut...
În Postul Mare e bine să nu fim oameni mici, mărunți sau meschini. E lecția fundamentală a creștinismului viu, nu doar cultural, filozofic sau ideologic.
Cer Domnului harul de-a uita răutatea semenilor care m-au nedreptățit, dar cer iertare și oamenilor cărora — din orbire, trufie sau îndreptățire de sine — le-am greșit.
”Priviți la crini cum cresc: Nu torc, nici nu țes. Viața este mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea.”
Spune-i răspicat și simplu cugetului tău: „sunt principalul responsabil pentru cum gândesc, pentru ce ascult, pentru cum arăt și pentru cât trăiesc. Sunt cel dintâi care se poate îngriji de semințele așternute-n țarina sufletului meu. Sunt primul chemat să cultiv sănătatea trupului, curăția inimii și agilitatea minții primite-n dar de la Dumnezeu.
Doar eu — nu guvernul sau corporațiile —, ci doar eu pot oferi dragoste și liniște familiei mele. Doar eu pot uda floarea din grădina casei, din balcon ori sufragerie. Eu ca părinte — nicidecum primarul — sunt dator să ofer lumină, har, veselie și bună creștere copiilor mei.”
Iată începutul înțelepciunii: să fii responsabil de ceea ce ți se întâmplă zilnic. Numai așa putem schimba și lumea: prin noi înșine.
|
E bine sa pui inceput bun lepadand legea pismei si parvenirii ca sa primesti Harul Intelepciunii Marianice a lucrarilor duhovnicesti mantuitoare si facatoare de pace. Adica prin noi insine poate sa se implineasca voia divina, buna voire daruita din belshug prin Hristos-Cuvantul, daca mergand pe Cale ne smerim si ne umilim atat de mult si de tainic pana ajungem sa auzim, sa credem si sa ascultam cu multa credinta si fara indoila, negare, necredinta, nepasare,... plini de recunostinta si intro multumire continua pentru tot darul si toata lucrarea de curatire si indreptare ce vine de la Dumnezeu prin Iisus Domnul si prin mai micutzii Sai prea-cuminti, rabdatorii cei de sub sarcini si cruce pana la sfarsit.
Nu trebuie sa ai in cap scopul de a schimba lumea caci nu-ti foloseste la nimic sa castigi lumea in timp ce sufletul tau ti-l vei pierde ci scopul cel bun e de a ajunge si tu, dupa sfinti, in fericirea din Cer caci acolo e multa multumire, bucurie, veselie si fericire curata fara bani murdari si fara pacate=moarte. Acolo sufletele sunt vii si fierbinti, infocate, calde, bune, harnice, treze, veghetoare, curajoase, drepte, si mult iubitoare intru marele adevar de Dumnezeu si de apropiatii cei vrednici, nicidecum de sine insusi si de pile, privilegii, inlesniri si comoditati desarte.