[Moroco]

„Ne dorim foarte tare ca oamenii să trateze creștinismul ca pe un mijloc; e de preferat, firește, să-l folosească drept mijloc pentru propriile lor avantaje personale, dar, dacă asta nu se poate, merge și ca mijloc pentru orice altceva - chiar și pentru dreptatea socială.
Ce urmărim e ca omul să înceapă prin a prețui dreptatea socială fiindcă așa-i cere Dușmanul, pentru ca apoi să-l aducem în situația de a cultiva creștinismul în vederea dreptății sociale.
Nu uita că Dușmanul nu permite să fie folosit ca simplu instrument.”
Mic fragment dintr-o „scrisoare a unui diavol bătrân către unul mai tânăr” (C.S. Lewis)

„Dușmanul”, pentru bătrânul diavol, este, desigur, Dumnezeu.
Puternica dorință a diavolului, care dorește ca oamenii să se folosească fără scrupule de creștinism pentru atingerea scopurilor personale, transformându-l într-o unealtă pe calea parvenirii (politice), este și azi la fel de puternic satisfăcută.
Invocarea lui Iisus cel înviat în contexte pe care Iisus însuși le-ar fi evitat cu grijă, întrucât El nu a venit în lume să peroreze politicianist despre vreo epocă de lapte și miere, cu atât mai puțin de aur, ci „ca să mântuiască pe cei păcătoși”, este doar o mostră de demagogie cu iz „creștin” savurată și ea de diavol.
Creștinismul invită exclusiv la schimbare lăuntrică, Hristos Cel din Evanghelii proclamând harul, iertarea și libertatea, nu la revoluții și cruciade politice, posibile doar prin sedarea, nu prin trezirea oamenilor.

Adica in loc sa ne socotim pe noi insine dushmani ai poporului Domnului ne erijam prin mandrie si parvenim la putere si-L socotim pe El dushmanul ”poporului” a carui casta aleasa am fost alesi noi insine prin jocuri de culise si prin viclenii oculte si uneltiri filanlizate cu decizii nedrepte luate la masa ”verde”, lista de ales o facem noi, voi doar raspundeti in locul nostru.

Bineinteles ca Domnul ne-a invatat rabdarea pentru iesirea din chinurile vesnice pe cand baietii ne umple capul cu dorinta realizarii utopiei aici cand nimeni nu mai are nimic de rabdat... si iata abea atunci se realizeaza cat de importanta e femeia si abea atunci incepe omul sa-L binecuvinteze pe Creatorul ei si pe Mantuitorul nostru in Duhul perfectiunilor rabdarii.

Dacă populația Turciei crește vertiginos, România se află-n pragul unui colaps demografic. Politicienii, experții și comentatorii public pretind că nu știu cauza: pe lângă numărul uriaș de compatrioți plecați peste hotare, sunt zeci de milioane de avorturi făcute-n ultimele decenii…
Argumentele invocate? Sărăcia, ignoranța, ateismul moștenit din comunism.
Dacă am fi avut o educație generală pro-vita (și pro-familie), populația României ar fi fost dublă, deci și puterea economică, performanța sportivă sau forța militară… Elitele care ne-au predicat „virtuțile” unui liberalism atomizant se află-n fața unei dureroase realități: sate pustii, copii plecați la mari depărtări, nepoți „crescuți” pe Whatsapp.
Se mai găsesc unii deștepți care spun că importul unui milion de africani sau asiatici va garanta succesul României de mâine. Ca și când Turnul Babel ar fi o poveste cu „happy end.”
Iată de ce cred că doar asumarea unor politici pro-nataliste (precum cele de conservatorii maghiari sau polonezi) ne-ar putea da șansa unei rapide redresări.
E și motivul pentru care, din 2014 încoace, am participat la mai multe marșuri pentru viață. N-am văzut niciun reprezentant al Guvernului care să spună că-i pasă de soarta celor nenăscuți.

Sunt pro dreptul la avort, insa numai atunci cand inteleptii, duhovnici, medici, ingineri, vor fi in stare sa mute embrionul intro alta mama sau sa-l creasca in incubator... caci daca femeia are dreptul la avort si copilul are dreptul la viata. Pana atunci privind la lume trebuie sa intelegem ca suntem 7 miliarde de oameni, de fii ai lui Adam, adica de frati. Daca ne nastem intru Hristos atunci inseamna ca dorim sa-L slujim pe Cel ce a venit sa slujeasca si nicidecum sa devenim rasisti exclusivisti caci ”Blak lives matters”, black poate fi inlocuit cu draci, satei, pacatosi, recidivisti, pagani, răi, femei, copii, sclavi, saraci, prosti, handicapati, politicieni, militieni, securisti, judecatori si toti cei ce traiesc din acuzare.

Sunt câteva nevoi de bază ale românilor:
(1) un loc de muncă bine plătit;
(2) autostrăzi rapide și spații verzi curate;
(3) școli pline cu elevi silitori și profesori motivați, fără propagandă sexomarxistă.
(4) servicii medicale civilizate;
(5) orașe curate, clădiri frumoase, raporturi decente între oameni.
Ne-am săturat de viața de supraviețuitor, de taxe mari cât un furt, de șmecherie sau mitocănie, de urlet, vulgaritate, gălăgie, ploconeală, lipsă de coloană vertebrală.
Am vrea o Românie care să-i facă fericiți pe români, nu pe speculanții care vin și pleacă. Ne dorim mai puțină violență verbală, mai puțin analfabetism funcțional, mai puține spitalele infecte.
Din asta ar putea rezulta și optimismul social.
Nu e deloc o sarcină imposibilă.

Daca implinim utopia cum o sa mai rabdam? Iar fara rabdare in credinta si adevar, in ascultare, practic ne ducem sufletele la pierzare caci intrun loc lipsit de ispite, de provocari, de silnicii si de pacate nu mai esti nevoit sa lupti ca sa te dovedesti de drept. Deci cu cat mai rau pe afara, cu cat mai iad, cu atat ai prilejul sa te mantuiesti mai usor... cu conditia sa nu tradezi. Daca te stii tradator, atunci ascunde-te-n buncar, in cotlon si nu iesti ca oricum vin mustele la tine si te incearca ei ca pe monahii zavorati in chilie. Iar lumea oculta a norilor lumesti vine la tine si-ti sta pe suflet toata ziua. Nu te plange ci invata sa rabzi fara sa-L tradezi pe Dumnezeu, fara sa-L acuzi dorind sa nu-L mai asculti si sa-L lasi singur dupa ce L-ai scos din minti ca in locurile goale din intelepciunea Lui sa te bagi ca viermele in mar sa rozi toata ziua stiinte mancand cu capetele din cozile tale blestemate.

Când vorbești mult și n-ai vocabular, e ca și când ai umbla dezbrăcat pe stradă. Pentru că am înţeles asta, mi-am petrecut toată adolescenţa studiind, între altele, limba română. Mi-am umplut caietele cu neologisme, vorbe de duh, paronime, calambururi, sinonime și tot soiul de alte etimologii reale sau imaginare.
Care-i prima regulă-n comunicare? Termină propoziţia pe care o începi. Nu vorbi oricum, nu deschide gura fără un rost. Evită exprimările vagi. Rostul și rostirea se caută reciproc. Pune acordul între cuvinte și realitate. Cântărește bine greutatea unui verb. Caută sinonimiile potrivite. Ascultă sunetul fin al adjectivului. Cuvintele potrivite alungă haosul indeterminat și se prind să construiască sensuri ale existenţei.
Dacă râvnești la retorica lui Cicero, întărește mai întâi osatura limbii: gramatica. În absenţa acestui schelet, cuvintele vor fi deșirate. Când propoziţiile n-au structură iar paragrafele sunt lipsite de logică, auditoriul nu va reţine nimic.
După ce-am risipit ani preţioși în studiul inutil al autorilor postmoderni, a dat bunul Dumnezeu și m-am întâlnit cu exigenţa anglo-saxonă a clarităţii. Profesorul londonez Colin Gunton mi-a spus imediat: „dacă vrei să comunici cu forţă, atunci limpezește-ţi gândurile și îmbracă-le atent în haina cuvintelor.”
Verbul restaurează ordinea lumii sau, altfel spus, aduce lumină. Marii oratori au schimbat destine prin puterea cuvintelor de-a inspira minţi și de-a mișca inimi. Omul, spre deosebire de celelalte mamifere, e capabil să vorbească într-un limbaj articulat. Nu răcnetele, strigătele sau niște onomatopee, ci metaforele, conceptele sau rimele fac parte din patrimoniul unui spirit cultivat. Nu poţi confrunta anxietăţile, depresiile și incertitudinile zilei de mâine fără să-ţi dezvolţi aparatul cognitiv.
Oricât de complexă, o lume întreagă poate încăpea într-o singură propoziţie.

Imi vine sa-i zic: ”Domnule, fara-ndoiala ai dreptate”... iata deci aici semnul ereticului care vrea in mod firesc sa laude fratii erectizati care-si lauda profesorii ipocriti care i-au bagat in capcana limbilor de lemn si de fier si de piatra, o perfectiune a intunericoolui lipsita de Har, in stil german sau anglo-saxon, care-ti arata mercedesul si rols-roysul in comparatie cu magarul pustnicului sau cu dacia aia veche a romanului de la oras, sugerandu-ti sa-l crezi pe cuvant de pioner al stiintei si cunoasterii si sa-i devi sclav benevol, uitand sa mentioneze ca Dacia, Maritza, AROul nostru sau cum vrei sa-l numesti erau masini vii, nu te lasau la greu iar cand simteau ca vrei sa mergi la pierzare nu mai porneau si cand te razgandeai si mergeai la lucru ca prin minune porneau. Orice lucru facut fara rugaciune, oricat e de perfect ca sa-ti ia ochii si mintile e o desertaciune caci sunt lucruri moarte si te vor chinui si daca nu le vei distruge tu ca nebunii care-si distrug operele atunci le vei purta grija pana ruginesc si le manca moliile altora si in ambele cazuri pierzi mult timp in nimicuri tot mai departe de Calea mantuirii. Deci in mod evident crestinul nostru este tzepuit de ideologii materialismului comercial si imperialist, deveniti la randul lor, mari profesori, lingusind defapt Averica... ca cica ne da verbe si arme, nu gratis ci pe bani grei cu care sa ne omoram intre noi, fratiile ortodoxe, uitand ca suntem la baza crestini, si neglijand adevarul ca noi avem arme din belshug: saracia in Duh, Crucea, apa sfintita, cele 7 sfinte Taine, Cuvantul, Harul, rugaciunea, Invatura dreptei Credinte, postul, curatenia si pocainta, smerenia si umilinta, rabdarea pana la sfarsit a oricaror ispite, incercari si provocari, arme multe si adevarate care iata pot spulbera orice duh necurat din mintea, sufletul si inima proprie, inclusiv din trup si din acasa si apropiere iar aproapele si vrajmasul vazand poate constata si lua aminte ca el insusi se vinde ca fraierul tzepuit mare tzepuitor risipindu-se in lupte si razboaie desarte evitand adevartul mare razboi, Cel al Domnului cu copiii Lui.