Este rău râsul? Când și cât?

[Moroco]

„Ne dorim foarte tare ca oamenii să trateze creștinismul ca pe un mijloc; e de preferat, firește, să-l folosească drept mijloc pentru propriile lor avantaje personale, dar, dacă asta nu se poate, merge și ca mijloc pentru orice altceva - chiar și pentru dreptatea socială.
Ce urmărim e ca omul să înceapă prin a prețui dreptatea socială fiindcă așa-i cere Dușmanul, pentru ca apoi să-l aducem în situația de a cultiva creștinismul în vederea dreptății sociale.
Nu uita că Dușmanul nu permite să fie folosit ca simplu instrument.”
Mic fragment dintr-o „scrisoare a unui diavol bătrân către unul mai tânăr” (C.S. Lewis)

„Dușmanul”, pentru bătrânul diavol, este, desigur, Dumnezeu.
Puternica dorință a diavolului, care dorește ca oamenii să se folosească fără scrupule de creștinism pentru atingerea scopurilor personale, transformându-l într-o unealtă pe calea parvenirii (politice), este și azi la fel de puternic satisfăcută.
Invocarea lui Iisus cel înviat în contexte pe care Iisus însuși le-ar fi evitat cu grijă, întrucât El nu a venit în lume să peroreze politicianist despre vreo epocă de lapte și miere, cu atât mai puțin de aur, ci „ca să mântuiască pe cei păcătoși”, este doar o mostră de demagogie cu iz „creștin” savurată și ea de diavol.
Creștinismul invită exclusiv la schimbare lăuntrică, Hristos Cel din Evanghelii proclamând harul, iertarea și libertatea, nu la revoluții și cruciade politice, posibile doar prin sedarea, nu prin trezirea oamenilor.

Adica in loc sa ne socotim pe noi insine dushmani ai poporului Domnului ne erijam prin mandrie si parvenim la putere si-L socotim pe El dushmanul ”poporului” a carui casta aleasa am fost alesi noi insine prin jocuri de culise si prin viclenii oculte si uneltiri filanlizate cu decizii nedrepte luate la masa ”verde”, lista de ales o facem noi, voi doar raspundeti in locul nostru.

Bineinteles ca Domnul ne-a invatat rabdarea pentru iesirea din chinurile vesnice pe cand baietii ne umple capul cu dorinta realizarii utopiei aici cand nimeni nu mai are nimic de rabdat... si iata abea atunci se realizeaza cat de importanta e femeia si abea atunci incepe omul sa-L binecuvinteze pe Creatorul ei si pe Mantuitorul nostru in Duhul perfectiunilor rabdarii.

Dacă populația Turciei crește vertiginos, România se află-n pragul unui colaps demografic. Politicienii, experții și comentatorii public pretind că nu știu cauza: pe lângă numărul uriaș de compatrioți plecați peste hotare, sunt zeci de milioane de avorturi făcute-n ultimele decenii…
Argumentele invocate? Sărăcia, ignoranța, ateismul moștenit din comunism.
Dacă am fi avut o educație generală pro-vita (și pro-familie), populația României ar fi fost dublă, deci și puterea economică, performanța sportivă sau forța militară… Elitele care ne-au predicat „virtuțile” unui liberalism atomizant se află-n fața unei dureroase realități: sate pustii, copii plecați la mari depărtări, nepoți „crescuți” pe Whatsapp.
Se mai găsesc unii deștepți care spun că importul unui milion de africani sau asiatici va garanta succesul României de mâine. Ca și când Turnul Babel ar fi o poveste cu „happy end.”
Iată de ce cred că doar asumarea unor politici pro-nataliste (precum cele de conservatorii maghiari sau polonezi) ne-ar putea da șansa unei rapide redresări.
E și motivul pentru care, din 2014 încoace, am participat la mai multe marșuri pentru viață. N-am văzut niciun reprezentant al Guvernului care să spună că-i pasă de soarta celor nenăscuți.

Sunt pro dreptul la avort, insa numai atunci cand inteleptii, duhovnici, medici, ingineri, vor fi in stare sa mute embrionul intro alta mama sau sa-l creasca in incubator... caci daca femeia are dreptul la avort si copilul are dreptul la viata. Pana atunci privind la lume trebuie sa intelegem ca suntem 7 miliarde de oameni, de fii ai lui Adam, adica de frati. Daca ne nastem intru Hristos atunci inseamna ca dorim sa-L slujim pe Cel ce a venit sa slujeasca si nicidecum sa devenim rasisti exclusivisti caci ”Blak lives matters”, black poate fi inlocuit cu draci, satei, pacatosi, recidivisti, pagani, răi, femei, copii, sclavi, saraci, prosti, handicapati, politicieni, militieni, securisti, judecatori si toti cei ce traiesc din acuzare.

Sunt câteva nevoi de bază ale românilor:
(1) un loc de muncă bine plătit;
(2) autostrăzi rapide și spații verzi curate;
(3) școli pline cu elevi silitori și profesori motivați, fără propagandă sexomarxistă.
(4) servicii medicale civilizate;
(5) orașe curate, clădiri frumoase, raporturi decente între oameni.
Ne-am săturat de viața de supraviețuitor, de taxe mari cât un furt, de șmecherie sau mitocănie, de urlet, vulgaritate, gălăgie, ploconeală, lipsă de coloană vertebrală.
Am vrea o Românie care să-i facă fericiți pe români, nu pe speculanții care vin și pleacă. Ne dorim mai puțină violență verbală, mai puțin analfabetism funcțional, mai puține spitalele infecte.
Din asta ar putea rezulta și optimismul social.
Nu e deloc o sarcină imposibilă.

Daca implinim utopia cum o sa mai rabdam? Iar fara rabdare in credinta si adevar, in ascultare, practic ne ducem sufletele la pierzare caci intrun loc lipsit de ispite, de provocari, de silnicii si de pacate nu mai esti nevoit sa lupti ca sa te dovedesti de drept. Deci cu cat mai rau pe afara, cu cat mai iad, cu atat ai prilejul sa te mantuiesti mai usor... cu conditia sa nu tradezi. Daca te stii tradator, atunci ascunde-te-n buncar, in cotlon si nu iesti ca oricum vin mustele la tine si te incearca ei ca pe monahii zavorati in chilie. Iar lumea oculta a norilor lumesti vine la tine si-ti sta pe suflet toata ziua. Nu te plange ci invata sa rabzi fara sa-L tradezi pe Dumnezeu, fara sa-L acuzi dorind sa nu-L mai asculti si sa-L lasi singur dupa ce L-ai scos din minti ca in locurile goale din intelepciunea Lui sa te bagi ca viermele in mar sa rozi toata ziua stiinte mancand cu capetele din cozile tale blestemate.

Când vorbești mult și n-ai vocabular, e ca și când ai umbla dezbrăcat pe stradă. Pentru că am înţeles asta, mi-am petrecut toată adolescenţa studiind, între altele, limba română. Mi-am umplut caietele cu neologisme, vorbe de duh, paronime, calambururi, sinonime și tot soiul de alte etimologii reale sau imaginare.
Care-i prima regulă-n comunicare? Termină propoziţia pe care o începi. Nu vorbi oricum, nu deschide gura fără un rost. Evită exprimările vagi. Rostul și rostirea se caută reciproc. Pune acordul între cuvinte și realitate. Cântărește bine greutatea unui verb. Caută sinonimiile potrivite. Ascultă sunetul fin al adjectivului. Cuvintele potrivite alungă haosul indeterminat și se prind să construiască sensuri ale existenţei.
Dacă râvnești la retorica lui Cicero, întărește mai întâi osatura limbii: gramatica. În absenţa acestui schelet, cuvintele vor fi deșirate. Când propoziţiile n-au structură iar paragrafele sunt lipsite de logică, auditoriul nu va reţine nimic.
După ce-am risipit ani preţioși în studiul inutil al autorilor postmoderni, a dat bunul Dumnezeu și m-am întâlnit cu exigenţa anglo-saxonă a clarităţii. Profesorul londonez Colin Gunton mi-a spus imediat: „dacă vrei să comunici cu forţă, atunci limpezește-ţi gândurile și îmbracă-le atent în haina cuvintelor.”
Verbul restaurează ordinea lumii sau, altfel spus, aduce lumină. Marii oratori au schimbat destine prin puterea cuvintelor de-a inspira minţi și de-a mișca inimi. Omul, spre deosebire de celelalte mamifere, e capabil să vorbească într-un limbaj articulat. Nu răcnetele, strigătele sau niște onomatopee, ci metaforele, conceptele sau rimele fac parte din patrimoniul unui spirit cultivat. Nu poţi confrunta anxietăţile, depresiile și incertitudinile zilei de mâine fără să-ţi dezvolţi aparatul cognitiv.
Oricât de complexă, o lume întreagă poate încăpea într-o singură propoziţie.

Imi vine sa-i zic: ”Domnule, fara-ndoiala ai dreptate”... iata deci aici semnul ereticului care vrea in mod firesc sa laude fratii erectizati care-si lauda profesorii ipocriti care i-au bagat in capcana limbilor de lemn si de fier si de piatra, o perfectiune a intunericoolui lipsita de Har, in stil german sau anglo-saxon, care-ti arata mercedesul si rols-roysul in comparatie cu magarul pustnicului sau cu dacia aia veche a romanului de la oras, sugerandu-ti sa-l crezi pe cuvant de pioner al stiintei si cunoasterii si sa-i devi sclav benevol, uitand sa mentioneze ca Dacia, Maritza, AROul nostru sau cum vrei sa-l numesti erau masini vii, nu te lasau la greu iar cand simteau ca vrei sa mergi la pierzare nu mai porneau si cand te razgandeai si mergeai la lucru ca prin minune porneau. Orice lucru facut fara rugaciune, oricat e de perfect ca sa-ti ia ochii si mintile e o desertaciune caci sunt lucruri moarte si te vor chinui si daca nu le vei distruge tu ca nebunii care-si distrug operele atunci le vei purta grija pana ruginesc si le manca moliile altora si in ambele cazuri pierzi mult timp in nimicuri tot mai departe de Calea mantuirii. Deci in mod evident crestinul nostru este tzepuit de ideologii materialismului comercial si imperialist, deveniti la randul lor, mari profesori, lingusind defapt Averica... ca cica ne da verbe si arme, nu gratis ci pe bani grei cu care sa ne omoram intre noi, fratiile ortodoxe, uitand ca suntem la baza crestini, si neglijand adevarul ca noi avem arme din belshug: saracia in Duh, Crucea, apa sfintita, cele 7 sfinte Taine, Cuvantul, Harul, rugaciunea, Invatura dreptei Credinte, postul, curatenia si pocainta, smerenia si umilinta, rabdarea pana la sfarsit a oricaror ispite, incercari si provocari, arme multe si adevarate care iata pot spulbera orice duh necurat din mintea, sufletul si inima proprie, inclusiv din trup si din acasa si apropiere iar aproapele si vrajmasul vazand poate constata si lua aminte ca el insusi se vinde ca fraierul tzepuit mare tzepuitor risipindu-se in lupte si razboaie desarte evitand adevartul mare razboi, Cel al Domnului cu copiii Lui.

[Moroco]

Indiferent de opțiunea noastră politică din anul 2024, sunt o mulțime de acțiuni prin care ne putem salva sufletul și care pot întări pilonii națiunii, jefuită de resurse, îndatorată și pustiită de asaltul ideologiilor globaliste, woke sau ateiste.
- Să-L onorezi pe Dumnezeu
- Să-ți respecți părinții
- Să prețuiești munca
- Să ai o meserie în care să excelezi
- Să-ți șlefuiești mintea ca pe un diamant
- Să deții o proprietate
- Să ai o bibliotecă-n casă
- Să-ți iubești aproapele
- Să faci mișcare și să îndrăgești natura
- Să-ți refaci arborele genealogic și să ai reverență față de strămoși
- Să protejezi inocența copiilor
- Să investești în sufletele celor tineri
- Să cauți activ să-ți întemeiezi o familie (dacă nu ești deja căsătorit)
- Să-ți onorezi soțul ori soția prin gând, cuvânt și faptă
- Să primești cu bucurie darul vieții și nașterea de prunci
- Să rostești adevărul fără teamă
- Să nu retractezi declarațiile curajoase
- Să te îmbraci ca o lady sau ca un gentleman
- Să iubești animalele
- Să nu confuzi sexele
- Să îmbrățișezi disciplina lecturii Sfintelor Scripturi
- Să studiezi viața lui Iisus Hristos
- Să te familiarizezi cu viețile sfinților
- Să vizitezi orașe antice, biblioteci medievale, muzee de artă non-contemporană, memoriale ale Holocaustului și ale Gulagului comunist
- Să asculți muzică clasică
- Să studiezi arta retoricii
- Să respingi intruziunea guvernului în viața privată
- Să refuzi tirania birocrațiilor centralizate
- Să aplauzi & susții inițiativele de tip homeschooling
- Să nu scuipi, să nu înjuri, să nu minți
- Să faci sport
- Să refuzi mâncarea junk și să zdrobești orice dependență față de alcool, pornografie ori droguri
- Să economisești bani
- Să arați milostenie față de săraci
- Să candidezi la alegeri locale sau naționale
- Să nu te clintești în fața criticilor
- Să nu-ți bați joc de alți conservatori (pe care corporațiile media îi socoate conspiraționiști)
- Să ai o mică afacere
- Să construiești cu propriile tale mâini lucruri noi
- Să te trezești devreme
- Să citești primele 30 de minute ale fiecărei dimineți
- Să cauți mereu soarele și lumina
- Să nu-ți batjocorești trupul, templu al Duhului Sfânt
- Să aperi drepturile naturale ale omului
- Să eviți cu orice preț îndatorarea excesivă
- Să zâmbești
- Să te rogi neîncetat
- Să transmiți și altora valorile conservatoare
- Să cultivi permanent gratitudinea și starea de recunoștință.
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Am bolduit indemnurile de la Dumnezeu. Toate astea sunt bune si frumoase insa sunt doar initiative personale, pana la urma ele devin sinecuri erectice pilite si privirilegiate. Ma intreb cand incepem sa auzim pe Dumnezeu ca sa-L ascultam caci fara rugaciune si curatenie-post pentru Har si Cuvant totul merge spre desertaciuni si rautati in care te vei incorona ca cea mai mare desertaciune a desertaciuniunilor... trezindu-te prea tarziu fortat de-mprejurari sa-ti dai seama ca ai ratat toata viata ceea ce era mai important... aplecarea spre Dumnezeu... ca sa faci voia Lui si nicidecum a ta sau a lumii lumii.

[Moroco]

El e în întregime bunătate care nu se schimbă. Așa este iubirea Lui, așa este mila revărsată în firea Lui, ca și preștiința lucrării Sale creatoare.
A ne închipui că ura, mânia, furia sau altele asemănătoare acestora au ceva de-a face cu firea dumnezeiască ne umple de oroare, căci nimeni care are o minte sănătoasă și inteligență nu poate ajunge la o asemenea nebunie, încât să gândească așa ceva despre Dumnezeu.
Nu putem spune nici măcar că El s-ar putea purta așa pentru a „răsplăti” răul, chiar dacă Scripturile par să spună acest lucru. Chiar și numai a gândi așa ceva despre Dumnezeu și a spune că El „răsplătește” cele rele cu rău este o urâciune.
A gândi că în Dumnezeu există ură sau ranchiună chiar și față de făpturile demonice e un lucru odios și blasfemiator, ca și acela de a atribui slăvitei lui firii oricare din slăbiciunile sau patimile noastre pretinzând că ar fi vorba de răsplătirea binelui și răului.
Dreapta gândire despre Dumnezeu ar fi, așadar, următoarea: blândul Dumnezeu, care în tot ce face caută moduri în care să ajute ființele raționale, îndreaptă și judecata spre folosul celor ce trebuie să primească acest lucru atât de greu.
(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici)
…
Cuvinte, desigur, greu de înghițit pentru cei ce Îl asociază inept pe Dumnezeu cu Judecătorul neîndurător care abia așteaptă să ne aplice pedepse pentru orice călcare strâmbă pe calea vieții pământești și suplicii veșnice pentru păcate mai mult sau mai puțin imaginate.
Cuvinte ale lucidității conferite de sfințenie, batjocorite sacrileg de „pravoslavnicii nucleari” ce fac din creștinism o armă de ucidere în masă și din expansionismul lor scelerat „război sfânt” împotriva altor creștini.
Imaginarea minuțioasă a iadului pentru ceilalți, implicarea „creștină” în a le face noi înșine viața un iad, dar și a lui Dumnezeu Însuși în reveria malefică și barbară din care Evanghelia iubirii nesfârșite a fost evacuată „în întunericul cel mai din afară”, acestea sunt de fapt semnele propriei demonizări, întrucât știm sau am putea intui cum dorește diavolul să ne folosim de creștinism.
Cei ce și-au făcut o profesie din a predica despre iad ca „loc” al chinurilor veșnice, orchestrate cu sadism de Cel ce a creat doar din iubire - și cu preștiința „căderii” lor - ființele raționale, acești nefericiți locuiți de fantasma unui creștinism amenajat după planurile inspirate de vicleanul arhitect al răului, acești circari ai dresajului turmei prin frică, ignoră în rătăcirea lor că singurul „iad” la care avem acces e cel din noi înșine. Ceea ce, desigur, nu e de neglijat, întrucât investirea ființei noastre în ură, minciună, uneltiri, trădări, ucideri de tot felul, e infernală pe termen lung, chiar „veșnic”.
La polul opus prestează zgomotos pe scenă, electoral sau contra cost, predicatorii creștinismului antieuropean sau doar însiropat care livrează patetic, unui public iubitor de „influenceri” în costume țipătoare sau reverendă, dulcegării despre Iisus, dar mai ales despre ei înșiși.
Mai puțin guralivi, dar mai fermi în convingeri, iubitorii de iad (pentru ceilalți) îl bănuiesc de exagerare mistică chiar și pe apostolul Ioan:
„Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.”

Pai de ce am fi crestini proeuropa? Adica vrem sa devenim erectici? Averica e sectant-neoprotestanta si catolica ca Beuropa care mai e si protestanta, reformata si sateista, neomarxista si neocomunista, socialista, laburista deci sunt pline aceste continente de toate eresurile si erectopatiile vopsite cu bune intentii. Asta e iubirea? Sa mergem in iad impreuna cu ei si noi mai la fund de dragul minciunilor si propagandelor moraliste a politicilor justitiar erectice ale lor?

[Moroco]

Vă cer astăzi votul toți cei care — disprețuitori față de omul de rând — au alungat milioane de compatrioți peste hotare, au crescut datoria publică a României, au descurajat demografia, au trădat Biserica, au batjocorit eroii, au plagiat doctorate fără număr, au crescut birocrația, au pus noi poveri pe firme și antreprenori, au siluit limba română, au sabotat Referendumul pentru familie, au interzis slujba de Paști în 2020 și v-au cerut să vă îngropați morții în saci de plastic, au stimulat importul de produse alimentare din străinătate sărăcind fermierii autohtoni, au crescut salariile pentru nesătula nomenclatură, au distrus școala românească, au viciat grav procesele democratice, au blocat reformele teritorial-administrative, au cumpărat presa, au demonizat industria Horeca în pandemie, au finanțat mafia transpartinică din spitale, au decis cine moare și cine trăiește, au canalizat banii PNRR spre firmele-căpușă ale Partidului-Stat, au acceptat migrația pe teritoriul României, au promovat ideologia de gen, ca niște mameluci sau fanarioți ai comisarilor din Bruxelles.
România merită mai mult.

Buna retrospectiva. Romania crestin-ortodoxa merita mult mai mult!

Să asculți, înainte de-a vorbi; să fii bun elev, chiar și atunci când te dai profesor; să economisești, înainte să cheltuiești; să citești, înainte să grăiești; să încerci măcar, înainte de-a renunța; să visezi, înainte de-a acționa; să taci profund, înainte de-a judeca; să te încălzești, înainte de-a face sport; să mulțumești, înainte să cârtești; să te miști, înainte să te plângi; să ierți, înainte să condamni; să te cureți, înainte de-a păși în casa Domnului; să gândești, înainte să glumești; să măsori înainte să tai (fie cu foarfeca, fie cu limba); să crezi, înainte să te rogi; să te rogi, înaintea marilor decizii; să trăiești și să iubești, înainte să mori.

Ar fi un bun inceput de schimbare in bine... sper ca pornita din Cuvânt.

[Moroco]

Cum te poți recomanda credibil și eligibil în orice context când, în realitate, nimic din ceea ce te-ar putea califica nu te recomandă?
Ce te-ar putea totuși recomanda, dar absența sa deplină nu o poate face?
- Cunoașterea limbii materne dincolo de nivelul comunicării elementare în familie, la piață, la munte, la mare și în orice împrejurare asemănătoare.
- Asimilarea codului bunelor maniere care te-ar ajuta enorm în stoparea acceselor repetate de obscenitate publică.
- Metabolizarea, nu trâmbițarea credinței la al cărei „abecedar” nu ai avut încă acces.
- Familiarizarea cu istoria națională, europeană, inclusiv a Uniunii Europene, care nu e o „înaltă poartă” spre care privești dezorientat, cu ochi umezi, aparent blajini, ca spre una „nouă”.
- Capacitatea de a înțelege lucruri mai complexe decât cele ce animă o galerie (nu de artă, desigur), un discurs delabrat despre lucruri străine de logică sau o lungă partidă vânătorească de cai verzi pe pereți.
- Adecvarea lucidă la realitate, la ierarhia sacră a valorilor pe care se presupune că ar trebui să le respecți, nu la ierarhia structurilor mai mult sau mai puțin secrete care te-au îmbrăcat pe întuneric cu o haină mai mare cu câteva numere, deși la lumina zilei pari îmbrăcat într-un costum de circ sau într-o cămașă de forță.
- Buna (re)cunoaștere a limitelor care te definesc mai mult decât depășirea lor.
- Claritatea și coerența mentală & morală.
Toate acestea ar putea contribui real la binele public promis și clamat în orice context care solicită eligibilitatea și creditarea ei.
Nu însă și mimarea lor în ample numere de prestidigitație cu efect halucinatoriu de durată scurtă sau medie.

E unii care vor cu orice pret sa intre ca-s primitori cei ce nu ne primesc decat daca ne lepadam credinta milenara si atunci ei insista sa ne rusinam de Hristos-Cuvantul si sa lasam dupa acesti unii care ne tzepuiesc ca va fi bine dupa ce am intrat desi Anglia, de bine ce era acolo a iesit, caci erecticii intre ei n-au cum sa stea uniti si impreuna, fiindca minciuna si banul nu uneste ci corupe.

Unde ne pot conduce…
- „invazia verticală a barbarilor”, cum formulează Walther Rathenau
- „domnia proştilor”,
- „trădarea oamenilor cumsecade”, cum adaugă Nicolae Steinhardt?
Aflăm, dintr-o carte capitală, care ar trebui să fie lectură obligatorie pentru orice român cu aere de eligibilitate și poftă de validare publică, „Jurnalul fericirii”, că „năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii.”
Mai aflăm că „au sosit [sau se pregătesc să sosească] proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.”
Din păcate, masa puternic manipulată, dezorientată și dezamăgită până la exasperarea celui care se agață inconștient de paiul galben și otrăvit al populismului care ne intră ca nisipul în urechi și în ochi, riscă să aleagă calea cea mai directă spre prăpastie.
În același timp, „în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi.”

Shoarecii de biblioteca erectici travestiti in crestini-ortodocsi si shobolanii comunistoizi USLamisti acuza si lovesc pentru ca au cedat si prin privilegii au interesele marii uniuni globaliste conduse de cezarii condusi de antihrist si ne invata sa ne uram intre noi pentru a triumfa propaganda lor, ca cica-s buni si primitori si ne primesc si-n averica si-n beuropa pana-n scheengheena daca vrem, tot asa cum ne-a primit si URSSul. Tampiti ne mai cred unii frati mari ortodocsi cerand sa ne plecam lor si celor ce insista ca sa ne autotzepuim ca cica va fi bine daca intram, daca suntem primiti, vom fi si noi la fel ca ei primitori de primitori si ne vom unii in primire ca benevol sa vrem sa slujim interesele uniunii slugarnicind la sefii privilegiati, ca ei toti fiind deja uniti sustin ca gata, ne apara ei, si cand colo ce sa vezi, vor inrolare, ne iau bani pentru inarmare, ne dau arme, ne trimite pe front, nu pe ei ci pe noi, pe ucraineni, pe modoveni, romani! Pai nu-s fraierul vostru domnilor intelectuali mari propagandisti de cea mai joasa spetza! Voi entuziasmati tradarea. NU acolo ar trebui sa vrem sa intram si nu cu pacatul si eresul ar trebui sa fim primitori pentru realizarea marii uniuni a tzeparilor tzepuitori tzepuiti ce vor sa-si continue autotzepuirea pana la capat, pana la sfarsit, tarand si pe altii dupa ei in viitoarele chinuri ale sufletului ci ar trebui sa intram in pace cu Hristos-Cuvantul!

[Moroco]

Când ne gândim la Uniunea Europeană, visăm la un spațiu al colaborării, al prosperității, al libertății - visul promis de fondatorii săi. Dar ce vedem în realitate? Vedem o structură birocratică și administrativă care, fără consultare populară, își extinde controlul, limitându-ne suveranitatea pe multiple fronturi: de la alimentație la vaccinuri și până la deciziile privind migrația sau frontierele Uniunii.
Este timpul să criticăm derapajele UE și să avem curajul să discutăm despre problemele dureroase care ne afectează viața de zi cu zi: impunerea unei agende anti-creștine, propaganda ideologiei de gen, controlul digital al populației.
Respingem tendința tot mai accentuată de centralizare a puterii la Bruxelles, negând elementele de subsidiaritate locală și suveranitate națională.
Refuzăm distrugerea actului artistic (la Eurovision) prin impunerea corectitudinii politice. Susținem cultura vieții, nu depopularea planetei, eutanasierea pacienților sau banalizarea ori liberalizarea extremă a avortului.
Inițiative precum Green Deal au un impact dezastruos asupra economiei românești, asupra segmentului tradițional de producție și asupra independenței energetice.
Fiecare națiune din UE este unică, cu resurse și nevoi specifice. Ar trebui să ne fie permis să ne gestionăm economiile în concordanță cu profilul nostru regional.
România este o națiune cu valori, tradiții și cultura, nu o populație formată din consumatori fără nume și fără destin istoric. Iată de ce voi sprijinii conservatorii români și europeni la alegerile din 9 iunie.

E o iluzie sa incerci tu, crestinul ortodox naiv, sa schimbi URSS-ul, Averica si Beuropa unita, e la fel de imposibil precum ai dori sa schimbi USLamismul, E mirate Arabele, sateismul ocult teiasiatic, cezarii justitiari ai trufiei si semetizei indoielnicilor stiintifici sau vrand sa schimbi tabieturile celor mai tari la cerbice care-si continua trufia justitiara pana la capat in ciuda faptului ca nu vad ca-si calca toate legile si ca-L rastignesc iar si iar, culmea, pe trimisul lui Dumnezeu sau pe insusi Fiul Sau preaiubit punandu-se cu inima in contra Duhului. Nu suntem Iisus sa biruim lumea schimbandu-i sistemele de functionare fabricate de antihrist la fabricile si uzinele prorocului mincinos, de scule si unelte de mitomanie labordelatoare. Mai simplu e sa le lepadam de tot cu toate propagandele lor blestemate si mincinoase bagate prin scoli, universitati, biblioteci, prin comert, filme, povesti, religii, vrajeli, bucatarie, armate, arte martiale ale razboiului, strategii viclene si desfranate prin care toate vin cu solutiile aplecarii la IA in ciuda faptului ca fabricantii sunt demonizati si morti neplecandu-se la Dumnezeu si asa iti baga in cap solutia infernului din zgarie nori cu ghiarele egoismului feroce mamoniac infipt in sufletul popoarelor si a omului. Desi as alege si as zice ceva gen Basescu, sa invingem ca el fiara rosie si galbena in alegeri precum a reusit el, vrand sa mergem la putere ca sa-i preluam si sa-i stapanim si sa-i controlam cu servicii cu tot, sa-i calarim, sa-i biruim cu armele lor ca David pe Goliat, io n-am atata dreapta credinta si putere naiva asa ca nu pun botul sa intru intr-un razboi deshert in care vor castiga pana la urma, doar specialii si castele lor alese de justitiari imbracati in robe albe sau rosii ca niste cezarii autozeificati, niste macelari mediocrii care s-au indragostit de ascultarea de ei insisi, de diagnosticele, analizele si sentintele lor inchizitoriale, permitandu-si sa-si privilegieze casta in frunte cu ei insisi, sa porunceasca orice blestematie doar pentru a-si pastra pilele si privilegiile pentru adulari masluite la masa verde, adulari ale populatiei tzepuite si infricosate prin amenintarea cu toate chinurile si distrugerile daca nu le slujesti propagandelor pacatoase prin care-si instaureaza comoditatile si placerile poftelor fara numar, dandu-ti sa bei zeama lor de ciolane cu care sa te otravesti benevol ca cica au maduva ca sa taci si sa le devi ultrash beroic, sa te jertfesti pentru ei ca-n filmele cu prosti, cu imbecili, aparandu-le averile, stapaniile si distractiile grozaviilor desfranate gastronomice cu care se joaca si se desfata pe banii altora, facuti cu sange si sudoare, batjocurindu-i si mintindu-i ca sa-i ia de prosti si sa-i tzepuiasca fara pic de rusine si mustrare de constiinta de parca n-ar fi constienti ca astfel, oricat de mari ar fi in functiile lumii, isi baga sufletul in chinuri vesnice cu mare nepasare de sufletul lor pofticios si de mintea lor avida de putere si de lux arogant. Sigur, ca asa ar fi frumos sa schimbam sistemul si lumea aducand la conducere pe cei drepti, pe cei sfinti, pe cei smeriti si umili, seriosi, muncitori, Harnici, eroici, adevarati, cinstiti, buni, iubitori... insa la ce-mi foloseste un sistem in care nu mai ai ce rabda? E clar ca vor sa ne pierdem sufletul instaurand o pace desarta si o viata imbecilizanta, cu stapaniri intronate de justitiarii fricii cu solutii gresite doar pentru ca sa nu aiba ei nicio frica venita din grija materiala, trupeasca, lumeasca, uitand ca sufletul ascultator se desavarseste in slabiciuni si in ispite si necazuri venite de la sistem si de la sluguile lui, slugile pacatului si poftelor de stapanire vremelnica, dorinte de ascultare de sine insusi sau de marele babilon al IA care si-a raspandit ashchiile in toate buzunarele fraierilor, viclenii robotizate la purtator pe unde iti toarna in suflet toate faradelegile lumii exagerate prin filme si politici pe care te pune sa le imbratisezi cu mare primire ca sa te primeasca si astfel sa nu fi un exclusivist pentru ca atunci te exclud ei de peste tot taindu-ti toate parghiile supravietuirii, exilandu-te prin boscheti, socotindu-te extremist si scotandu-te ca esti impotriva lumii si a demoncratiei lor pe care o apara de parca ar exista asa ceva cu adevarat, cand defapt au confiscat-o de la popor ca pe revolutia din 89 si a devenit doar a lor, sistemul lor, legea si constitutia, in care ti se da de ales mereu doar intre privilegiatii si pilosii lor, sinecuristii, salicii, "vrednicii" si "sfintii" lor, dreptii legilor lor strambe si nebune, oameni de nimic care ajunsi acolo, si de ar fi Mihai sau Stefan sau Tepes, nu pot alceva, ori pe cine ai alege, decat sa fie invinsi de sistem ca si Constantinescu barba albastra, cioc vopsit, multumindu-se cu o sinecura privilegiata de unde slujeste si el asa ca toti impostorii hidra sistemului batandu-si joc de toate promisiunile si declaratiile razboinice, avand la sfarsit nevoie de bascule cu suluri de hartie igenica, vorba lui Rebengiug, fiind, oricine ar fi cel cu bastonul de maresal in ranita, un invins de baietii destepti din sistem si de peste tot care tin impreuna cu dintii pana la scrasnire, conform interesului comun care le confera "respect", de drepturile "castigate"=furate adica salarii si pensii speciale nesimtite, drepturi si privilegii materiale, evitarea justitiei de a-i cerceta, toate pe spatele poporului jecmanit, furat ca-n codru si sfidat prin toate actele normative cu dedicatie speciala, toate pentru ei si in scopul preamaririi lor si a urmasiilor lor de bani gata... slugarnicind si tradanad si vanzand pe nimic ca sa prospere erecticii si paganii, sateii si justitiarii faradelegilor infratiti cu mafiile, cu proxenetii, cu producatorii si raspandacii de droguri, marii ipocriti prozelitisti, mari propagandisti vanduti ca sa vanda, ascunsi sub haine de sfinti si de biserica si vorbind din dreptul lui Dumnezeu despre mantuire si progres spiritual, in timp ce aratandu-se pe sine insusi in cea mai mare lumina, ei te tarasc in jos spre iad caci nici cu degetul nu se ating sa implineasca vreo ascultare de Credinta ci doar de ei insisi si de satana, nepricepand ca astfel si pe ei se duc tot mai jos spre fundul iadului, unde-si vor petrece in chinuri groaznice, acolo primindu-si rasplata pentru ceea ce n-au crezut si n-au facut, de acolo de sus, de pe scaunele de putere in care au ajuns. Mai bine deci lepadam si NATO si Averica si Beuropa asa cum am lepadat URSSul, comunismul si socialismul si ne vedem de mantuirea noastra crestin-ortodoxa locala caci decat sa ajungem niste fraieri tradatori avand impresia ca dantuim cu stapanitorii lumii care ne-a atras si ne-a tepuit s-o primim ca-i primitoare, mai bine sa ne vedem fiecare de propria mantuire ce vine numai prin ascultare de Dumnezeu, de sfinti si de slujitorii lor ascultatori, drepti si curati.

Nu m-am dezis de Basescu ci doar de tradarile lui la hUE pUE Monta! Nici de Iohannis ci doar de antihrismele si erectizarile lui luxiferice, de vizitele lui de prietenie cu nave inchiriate prin care-si pregateste parvenirea la masa verde a privilegiatilor la maxim vrand sa-si traga la cele 6 case plus casa de la stat ca fost presedinte si un buncar, un duplex pe care sa-l imparta cu prostanacul, vorba mai animalului cu fata umana, fiul risipitor al lui Cioaci impuscatu' si al sinistrei lui sotii, care in ciuda ororilor sfideaza si azi zambind ca vitelul de aur la poarta noua, la inalta poarta, aia de la Bruxelles de unde se ia mai nou "lumina". Deci aleg sa biruim prin credinta asa ca Hristos toata lumea, avand mare grija sa nu calcam poruncile Sale, pe cele mai mari dar si pe cele mici si insignifiante, oricat ar fi, in aparenta, de neglijat unele din ele!

[Moroco]

„Dacă un băiat abuzează o fată, aceasta e și ea vinovată”.
Pentru că l-a ispitit. Doar e urmașa Evei, se știe.
Ergo, să facă și ea pușcărie.
Iată o mostră de „gândire” barbar clericalizată, până în dinți înarmată împotriva rațiunii, gingășiei și teologiei, reducționistă până la anularea de sine, inspirată de cea mai proastă cu putință raportare la realitate și la revelația biblică.
Într-o asemenea sumbră viziune, ispita nu e doar un substantiv feminin, ea este femeia sau feminitatea însăși. Aprioric vinovată înaintea bărbatului și bărbăției. Aceasta din urmă fiind, în context, doar un eufemism pentru bădărănia virilă, agresivă și eventual barboforă.
Ce trist! Când miezul creștinismului e doar libertate, dragoste, bucurie.
Libertate responsabilă, dragoste agapică, bucurie a întâlnirii și învierii.

Nu trebuie sa rstalmacim si sa generalizam viclenind prin slogan mistificand realitatea si adevarul autotzepuindu-ne si orbindu-ne singuri facand pe placul avocatilor divolului care dau ei liber la ispitiri si dezgoliri si sulimeneli, de parca ar raspunde ei, ca sa-si gaseasca destui fraieri sfarsitul, insa daca ea, fata, femeia, sotia cuiva, desfranata libera cu asta se ocupa, cu coruperea baietilor, barbatilor casatoriti, cu ispitirea si extoarcerea lor, provovndu-i si cautand sa fie iubita si poftita pentru diferite interese viclene ravnind ca o vulpasare a baradisului sa-i faca careva cuiburi si vizuini de lux unde sa-si mance ouale sau buncare unde sa-si mance caitza, atunci poti fi sigur ca si ea e vinovata cu adevarat oricat se intrec unii si altii s-o disculpe de parca ar fi avocatii miscarii feministe. E vinovata nu pentru ca e femeie si ca orice culme a creatiei reprezinta un fenomen paradisiac al fericirii insa daca urmeaza invataturile satanei ca sa fie poftita mai usor lasandu-se atrasa si atragand tot felul de barbati, poate chiar calugari sau preoti casatoriti, atunci in mod evident e vinovata si ea in caz de viol oricat se da de fecioara victima care a fost abuzata calcandu-i-se dreptul de a spune nu oricand in timpul indragostitrii si flirtului inselacios. Iar aceasta vinovatie nu e ceva rau ci e o mustrare spre indreptare deci nu e nicidecum o crima sa se simta si ea putin vinovata pentru ce au patit unii tineri sau unii bolnavi impatimiti din cauza neascultarilor ei de Dumnezeu.