[Moroco]

Psalmul mamonanismului bărbădrcoolului pripit sa distruga, de isacuzacu-târfacu-târâzacu-razbunacucuUulului-perere-interiorhororor.

Oare ce intinaciune, ce balta, ce lac, ce mare, ce ocean, ce galaxie gigant se varsa intre tine si femeie, fata, fetita, sfanta, mama, bunica, copila, icoana... de te umple cu turnaciunea pangaririi pentru beroismul mumuzeului mumurmurator lingusitor ce baga bogoi direct sau prin interpusi? Oare ce capcana fara scapare, ce vortexit, ce vidanje-ventilator, ce târâiala, ce silnicie, ce simtiri pofticioase si pacatoase pline de jmecheriile lucrarilor cele negre ale capcaunilor labordelatori care dupa ce profita ca porcii de desfatari pilite ucid cu cruzime aruncand vina pe femeie, pe sfanta, uitand de ocean, de mare, de balta, de turnul de apa chioara plin cu toate turnaciunile gresurii babilonului mamoniac ocult al lumii lumesti care ii umple si-i gonfleaza la momitze crezandu-se de dorit pentru ”darurile” lor blestemate, ”daruri” de carne clocita clocotind a blestem si lobordelatorie isterica nemultumiti ca nu-s ascultati, slutzenie ”daruitoare” de inmultirea faradelegilor si pacatelor inmulticioase pandemice, comportamente-parere-apartinatori?

Deci ce lume-mamoniaca se toarna neincetat ziua si noaptea in relatia ta dintre tine si femeie aruncand vina pe ea ca sa te razbuni pripit... pe Dumnezeu?

Avem 4 chestiuni, tu si duhurile rele, necurate, relatia plina cu porceala si femeia. Cine e deci de scos afara, de alungat ca sa nu te auto-distrugi distrugand in zadar tot deznadajduind ca smintitii pripiti, rataciti, ametiti, pierduti, speriati, invartosati, obnubilati, fraieriti, trecuti prin viclenii si ingroziri in tabara adversa?

Orice porst ar zice ca lumea mamoniacuzaca labordelatoare, profitoare e de lepadat, insa omul mereu se scapa de femeie, cu cat e mai sfanta, nicidecum de pacatuiala porceascapacioasa, ”mântuitoare”, preferand compania târâfelelor ce se batjociuresc si se slutesc acuzand si spurcand ca sa te razbuni pripit ca pilitul ce se pileste pe sine in privirilegii aruncand vina pe femeie si nicidecum pe lumea mamoniaca a femeii gonflabile pe care o poarta prostul grozav in sine si in punga cu bani ca pe un idol al norocoolului fatalist, al greselii fatale, al mandriei nepasarii caderii in ispita la venirea ideii neputincioase a nebuniei maxime de facut, al ghinionorocolului castigator a prierzarii. Multi am ajuns mai rau ca prostii, mai rau ca orice prost dand raspuns corect doar in mod fatarnic si ipocrit, dovedindu-ne cei mai de jos injositori sluxțiferici.

Si cat oare tinem ochii inchisi ambitionandu-ne sa nu vrem sa vedem amaraciunea, tristetea, balta, marea si oceanul din cauza apei?.. turnate, inghetate in inima si cioplite pentru a ne putea da victimele cele mai vrednice si cele mai smintisoareoare?.. moțăind in ceaunul cu lături?

Ce bine ca am zis-o si pe asta! Doamne iarta-ma.