Așa e când ai înțelegere mecanistic-ateistă a lumii, non-intervenționistă, cesaționistă, etc. Vezi doar aparențe, doar lucruri de superficialitate, „științifico-materialiste”, nu înțelegi o teleologie, o Pronie, o finalitate, o forță tainică care atrage mai mult decât împinge lumea neînsuflețită. Vrei nu vrei, această viziune este tot pe filieră occidentală, începută parțial de catolici și desăvârșită de protestanți, de unde ai și luat-o fără să-ți dai seama. Însă e adevărat că această gândire nu și-a avut originile în Apus, ci în școlile atomiste grecești.
Ortodoxia a evoluat contrar politicii vremurilor, dovedit istoric pentru oricine a citit despre Sinoadele Ecumenice, toate împotriva împăraților și politicii vremii. Se aplică și pentru Sinoadele Ecumenice VIII și IX, chiar am scris un articol special despre asta:
https://ro.orthodoxwiki.org/Stâlpii_Ortodoxiei.
Relația dintre Biserică și stat în România e foarte diferită, fiecare neam ortodox are o relație proprie cu jurisdicția sa, iar în România, după cum a spus Eminescu, Biserica e maica neamului. Nu se impune atât de agresiv cum a fost nevoie în Bizanț. Nu am introdus dogme, nu am avut Sinoade Ecumenice, nu s-a impus cu forța credința împotriva păgânismului ca în restul țărilor ortodoxe, e o relație foarte tainică, înțelegătoare, și iubitoare. Cum zicea și Dumitru Stăniloae: „
Istoria ne învață că poporul român e foarte înclinat spre dezbinări duse până la lupte fratricide. Numai Biserica i-a ocrotit ființa, apărând și promovând unitatea lui”. De asta românii există azi iar restul neamurilor care au trecut pe aici au dispărut.