Experiente NDE reale

[RappY]

În prealabil postat de Seraphim7

Fiecare și-a adus contribuția in felul său,in diferite etape ale istoriei.

Majoritatea "realizărilor" fiecărei denominațiuni vine in general sub impulsurile conducătorilor din vremea respectivă și de regulă la porunca acestora.

Întrucât ca sa supravietuisca,fiecare a servit un anumit interes , fără nicio treabă cu esența doctrinei in sine.

Așa e când ai înțelegere mecanistic-ateistă a lumii, non-intervenționistă, cesaționistă, etc. Vezi doar aparențe, doar lucruri de superficialitate, „științifico-materialiste”, nu înțelegi o teleologie, o Pronie, o finalitate, o forță tainică care atrage mai mult decât împinge lumea neînsuflețită. Vrei nu vrei, această viziune este tot pe filieră occidentală, începută parțial de catolici și desăvârșită de protestanți, de unde ai și luat-o fără să-ți dai seama. Însă e adevărat că această gândire nu și-a avut originile în Apus, ci în școlile atomiste grecești.

Creștinismul a evoluat ca aservit politicii vremurilor,nu din rațiuni de puritate dogmatică și corectitudine socială sau alte elemente pe care tu le găsești în regulă cu manifestarea acestuia

Ortodoxia a evoluat contrar politicii vremurilor, dovedit istoric pentru oricine a citit despre Sinoadele Ecumenice, toate împotriva împăraților și politicii vremii. Se aplică și pentru Sinoadele Ecumenice VIII și IX, chiar am scris un articol special despre asta: https://ro.orthodoxwiki.org/Stâlpii_Ortodoxiei.

cel puțin pe teritoriul românesc în privința Ortodoxă.

Relația dintre Biserică și stat în România e foarte diferită, fiecare neam ortodox are o relație proprie cu jurisdicția sa, iar în România, după cum a spus Eminescu, Biserica e maica neamului. Nu se impune atât de agresiv cum a fost nevoie în Bizanț. Nu am introdus dogme, nu am avut Sinoade Ecumenice, nu s-a impus cu forța credința împotriva păgânismului ca în restul țărilor ortodoxe, e o relație foarte tainică, înțelegătoare, și iubitoare. Cum zicea și Dumitru Stăniloae: „Istoria ne învață că poporul român e foarte înclinat spre dezbinări duse până la lupte fratricide. Numai Biserica i-a ocrotit ființa, apărând şi promovând unitatea lui”. De asta românii există azi iar restul neamurilor care au trecut pe aici au dispărut.

[Seraphim7]

În prealabil postat de RappY

Așa e când ai înțelegere mecanistic-ateistă a lumii, non-intervenționistă, cesaționistă, etc. Vezi doar aparențe, doar lucruri de superficialitate, „științifico-materialiste”, nu înțelegi o teleologie, o Pronie, o finalitate, o forță tainică care atrage mai mult decât împinge lumea neînsuflețită. Vrei nu vrei, această viziune este tot pe filieră occidentală, începută parțial de catolici și desăvârșită de protestanți, de unde ai și luat-o fără să-ți dai seama. Însă e adevărat că această gândire nu și-a avut originile în Apus, ci în școlile atomiste grecești.



Ortodoxia a evoluat contrar politicii vremurilor, dovedit istoric pentru oricine a citit despre Sinoadele Ecumenice, toate împotriva împăraților și politicii vremii. Se aplică și pentru Sinoadele Ecumenice VIII și IX, chiar am scris un articol special despre asta: https://ro.orthodoxwiki.org/Stâlpii_Ortodoxiei.



Relația dintre Biserică și stat în România e foarte diferită, fiecare neam ortodox are o relație proprie cu jurisdicția sa, iar în România, după cum a spus Eminescu, Biserica e maica neamului. Nu se impune atât de agresiv cum a fost nevoie în Bizanț. Nu am introdus dogme, nu am avut Sinoade Ecumenice, nu s-a impus cu forța credința împotriva păgânismului ca în restul țărilor ortodoxe, e o relație foarte tainică, înțelegătoare, și iubitoare. Cum zicea și Dumitru Stăniloae: „Istoria ne învață că poporul român e foarte înclinat spre dezbinări duse până la lupte fratricide. Numai Biserica i-a ocrotit ființa, apărând şi promovând unitatea lui”. De asta românii există azi iar restul neamurilor care au trecut pe aici au dispărut.

Fă-ți timp,te rog ,și aruncă o privire peste celelalte "erezii" pe care le-am propagat pe aici și dă o părere dacă vrei.

Sau mai degrabă o "corectură".

Ești un partener de dialog,mai rar întâlnit de mine aici,și chiar ai ceva de spus, și o spui bine.

Lăsând la o parte diferențele de opinie și poziționarea asupra subiectului.

[RappY]

În prealabil postat de Seraphim7

Fă-ți timp,te rog ,și aruncă o privire peste celelalte "erezii" pe care le-am propagat pe aici și dă o părere dacă vrei.

Sau mai degrabă o "corectură".

Ești un partener de dialog,mai rar întâlnit de mine aici,și chiar ai ceva de spus, și o spui bine.

Lăsând la o parte diferențele de opinie și poziționarea asupra subiectului.

Păi cam tot ce spui tu pe-aici sunt erezii, n-am ce să spun despre ele, au spus destule Sinoadele Ecumenice și Sfinții Părinți.

[RappY]

P. P. Panaitescu despre lipsa impactului scrierilor diaconului Coresi:

Tipăriturile lui Coresi nu pot fi socotite ca stând la începutul literaturii române. Lucrări eretice din punct de vedere românesc, ele n-au putut crea un curent de imitație. Nu de la acest model eretic s-a tras opera de traduceri ale cărților bisericești din veacul al XVII-lea în Principatele Române. Cărțile lui Coresi n-au servit ca model, nici ca ajutor traducătorilor din principate, din marea epocă a lui Vasile Lupu și Matei Basarab, și cu atât mai puțin lui Dosoftei și Antim Ivireanu, care probabil că nici nu le-au cunoscut. Nicăieri cărțile lui Coresi nu sunt citate, nici nu se poate dovedi folosirea lor în traducerile din Muntenia și Moldova. Dimpotrivă, se poate dovedi ușor că toate traducerile lui Varlaam, Dosoftei, ca și ale școlii mai vechi de la curtea lui Matei vodă, sunt traduceri executate direct după manuscrisele sau cărțile slavone și nu reproduceri sau prelucrări ale traducerilor tipărite în Ardeal în secolul al XVI-lea. Între acestea din urmă și curentul de traduceri din Muntenia și Moldova este nu numai o prăpastie de un veac, dar și prăpastia deosebirii de credință. Prin nimic nu se poate face o legătură de cauză la efect între mișcarea de traduceri luterane și calvine pentru românii din Ardeal, mișcare care se termină printr-un insucces complet din punctul de vedere al credinței, și între introducerea limbii române în Biserica ortodoxă în veacul al XVII-lea. Adevărata introducere a limbii în Biserică, adevăratul început al literaturii române este independent de mișcarea de traduceri din Ardeal din veacul al XVI-lea. Operele ieșite din influența luterană și calvină sunt un episod local și izolat în timp și în spațiu, voit de străini pentru români, care n-au creat un curent și nu pot sta la originea literaturii române. Începuturile literaturii române, ca un curent continuu, trebuiesc căutate abia în veacul al XVII-lea.