[RappY]

Probabil o să fac un articol pe OrthodoxWiki despre asta fiindcă-s mai multe de zis și formatul „wiki” e un format mai corespunzător pentru lucruri detaliate, dar pun aici un citat reprezentativ de la Pr. Dumitru Stăniloae:

E de remarcat întâi că nu există om anațional. Nici Adam, măcar, n-a fost anațional, ci a vorbit o limbă, a avut o anumită mentalitate, o anumită construcție psihică și trupească. Un om pur, necolorat din punct de vedere național, fără determinante naționale, este o abstracție. Așa cum nu poate exista un măr fără determinantele unui anumit soi, așa cum nu poate exista un om fără determinante individuale.

Umanul există numai în formă națională, colorat național, așa cum există numai determinant individual. Nu se pot extrage la un individ sau la o națiune determinantele individuale sau naționale pentru a lăsa umanul pur. Ar însemna să distrugi însuși umanul. Naționalul sau individualul e însuși umanul, care are, în mod necesar, o anumită calitate. Un uman fără calitate nu există. Individul sau membrul unei națiuni e uman, e înțelegător al celorlalți oameni, ai altor națiuni, nu printr-o depășire a calității sale individuale sau naționale, printr-o coborâre undeva în substratul pur uman al personalității sale, ci în starea în care este. Un român, când simte milă față de un ungur, în mila lui e tot român; sentimentul de frăție umană care simte că-l leagă de un ungur, e un sentiment colorat românește, nu e anațional.

Ceea ce înțelegerii noastre pare antinomic, în luptă una cu alta, umanul și naționalul, sau, cu alte cuvinte, identitatea dintre oameni și deosebirea dintre națiuni, în realitate sunt unite inseparabil, în chipul cel mai intim și mai misterios, cu menținerea deplină a amândurora; numai o minte simplistă nesocotește unul sau altul din termenii antinomiei. De aici urmează că armonia între națiuni nu e exclusă, ci foarte posibilă, căci ele sunt aceeași umanitate stând în diferite forme, determinată, în mod necesar, aici într-un fel, dincolo în altul.

Națiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. În fiecare arată o nuanță din spiritualitatea Sa nesfârșită. Le vom suprima noi, vrând să rectificăm opera și cugetarea eternă a lui Dumnezeu? Să nu fie! Mai degrabă vom ține la existența fiecărei națiuni, protestând când una vrea să oprime sau să suprime pe alta și propovăduind armonia lor, căci armonie deplină este și în lumea ideilor dumnezeiești.

Dumitru Stăniloae, Scurtă interpretare teologică a națiunii, în Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939.

Pentru descărcarea acestui eseu precum și a altor multe eseuri pe această temă scrise între 1930 și 1991 de Pr. Dumitu Stăniloae, găsiți o compilație aici: https://www.marturisitorii.ro/wp-con...ationalism.pdf