[iustin_dumitru]

Până să-ți formezi acea rutină va fi nevoie să persiști, să tragi de tine, să te lupți (oare e posibilă o viață duhovnicească fără luptă, fără efort?!) Trebuie să te ții de program chiar și atunci când nu ai chef, strădania în sine fiind capabilă uneori să te trezească din amorțire ori plictis.

Cred ca e putin mai greu doar prin vointa, dar deocamdata asa mai reusesc si eu, ca daca ar fi dupa chef, efectiv nu as simti tragere de inima, totul plecand de la o lipsa de sens,lipsa unei voci (fie si rationale) care sa vorbeasca in interiorul meu, de la acel ceva pozitiv care face ca credinta sa fie mereu in tine , si care as numi-o "har" .Uneori incerc sa il mai inlocuiesc cu gandul la Hristos, ca ma rog in Numele Lui, si aceasta mai imi da sens, in ideea ca rugaciunea in Hristos e mai mult decat rugaciunea simpla (de exemplu a evreilor),caci e ca si rugaciunea catre Tatal.

Dă mare atenție cuvintelor rugăciunii, pentru că numai înțelegându-le, vor putea să-ți intre la inimă.

Nu e garantat ca daca ai inteles ceva ai inteles deplin si iti intra in inima, dar e garantat ca dacxa nu esti atent la ce citesti ,degeaba te rogi. Referitor la ce intelegi partial ,de exemplu citesc "ĂŻti multumesc ca nu am cazut in nici un pacat in acesta noapte"si ma gandesc ca la mine nu se aplica,ceea ce diminueaza din cerere, pana ce am revelatia de exemplu ca ar fi putut sa nu ma fi rugat de loc, coplesit de vreun pacat,si atunci rugaciunea are sens.

Sau, poate și mai bine, vezi care-ți mișcă mai mult inima și rostește-le mai mult pe acelea.

Buna idee, ma bucur ca am intrebat pe forum

Fă, apoi, și rugăciuni pentru cei dragi, pentru prieteni și colegi... chiar și pentru dușmani

– Daa, si asta m-ar putea ajuta,uneori prea o transform intr-o lupta personala , sau selectez un numar restrans de oameni

Folosește-te de propriile tale cuvinte, folosind rugăciunile pe care deja le-ai citit ca sursă de inspirație.

Rugaciunea cu cuvintele mele e cea mai placuta dar si cea mai riscanta, ca atunci se ratacesc si ganduri de ale mele in ea,si nu simt fiorul, ci doar ca si cum as vorbi eu singur admirandu-ma,asa cum multora ne place sa ne auzim. E foarte greu sa fii duhovnicesc cu cuvintele tale, ca ai tendinta de a strecura opiniile tale , si nu ce probabil merita cu adevarat , asemanantor cu ce e scris. Totusi uneori functioneaza si reusesti sa fii mai apropae de caracteristicile unei rugaciuni adevarate.
Oricum ,fara imboldul interior al rugaciunii ,fara incordarea si simtirea nevoii de ajutorul lui Dumnezeu, nici rugaciunea citita nu ar fi posibila.
Cel mai bine ma simt cand intalnesc cuvinte sincere care rimeaza cu starea mea de neputinta ""vindeca neputintele noastre ..."

E foarte bine dacă te obișnuiești ca în fiecare zi, cca 15 minute să le dedici Rugăciunii lui Iisus. .

Asta la mine nu e cu program , e rara dar spontana, cand nu mai stiu ce sa zic in cursul zilei sau in alte situatii grele pe asta o zic. caci exprima starea de neputinta ,dar si nadejdea si recunoasterea sperantei in Hristos.

La fel de important e ca din acest program duhovnicesc să nu lipsească citirile din Noul Testament – .

Am inceput la recomandarea ta sa fac si asta,iarasi o idee buna, pentru ca la mine era o saturatie de NT ,deoarece l-am citit de zeci de ori, si intru intr-un fel de tocire a sentimentelor cand citesc. Dar intradevar pentru mine Cuvantul este cea mai puternica legatura cu Dumnezeu prin Fiul