[CristianR]

Eu nu vreau să mă lansez în interminabile "certuri de cuvinte" (2 Tim. 2, 14) care nu duc niciodată la ceva bun, mai ales cu un interlocutor care este un pahar plin, în care nu mai încape nimic. Dar cred că dacă nu ai scoate din context doar unele citate care par a-ți susține teoriile preconcepute și ai lua în considerare toate referirile biblice la Hristos, iar apoi ai căuta să vezi cum le-au înțeles primii teologi ai Bisericii, am putea ajunge la un punct de vedere mai apropiat.

Primii creștini și-au bătut capetele câteva secole până au ajuns să înțeleagă cum e cu dumnezeirea și omenitatea lui Hristos, cu Persoanele Sfintei Treimi, mântuirea și învierea, întorcând Biblia pe toate părțile, făcând conexiuni între profeții și învățătura lui Hristos. Tu, însă, nu poți depăși limitele înțelegerii lui Nestorie, în timp ce eu am crezut că reflecțiile pe care le-am postat mai înainte cu privire la o altă modalitate de cunoaștere, mai profundă decât cea rațională, poate ajuta la înțelegerea modului în care Dumnezeu se face părtaș firii umane, iar omul părtaș celei dumnezeiești.

Însă n-am scris neapărat pentru tine, ci pentru cei care pot citi cu inima.



P.S. Între timp am întreprins o scurtă cercetare și, dacă ești interesat, îți pot da câteva citate biblice care susțin ori sugerează dumnezeirea lui Iisus.