[iustin_dumitru]

Ortodoxia crede ca scopul intruparii Domnului este pentru mantuirea noastra.
Mantuirea alaturi de aspectul sau pozitiv de atingere a desavarsirii , are si un aspect eliberator, de scapare din robia pacatului.

Daca nu esti conectat la ortodoxie, Fie te bazezi pe alte culte fie pe parerea personala, atunci Cauti cumva in alta directie sensul venirii Domnului pe pamant. fie te limitezi la frumusetea cuvantului, si cauti sa explici totul prin cuvant, asa cum fac protestantii, conceptul de sola scriptura , Ca si cum sensul Domnului a fost numai sa ne arate cuvantului Dumnezeu nu sa si ne faca sa l urmam.
Lucrarea Domnului nu s a terminat prin cuvant, acela doar ne a trezit, Lucrarea Domnului s a terminat prin moarte , si cine nu inviaza la omul cel Nou, cine nu moare pacatului, nimic nu va folosi din Cuvant.
Pe aceasta se sprijina continuarea cuvantului lui Dumnezeu si dupa ridiccarea sa la ceruri , fiind temelia de la care pleaca apostolul Pavel (romani).
Aceasta evanghelie apostoleasca e continuarea cuvantului Domnului

"Insa oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit, care si a zidit casa pe nisip " .

O a 2 a abordare a zilelor noastre e sa te lasi cuprins de puterea iubirii, ierti de la sine toate, spui ca toata Sunt frumoase pe acest pamant caci el este creatie a lui Dumnezeu , ca este de ajuns doar bucuria din sufletul tau , uitand insa ca iubire in pacat nu se poate , si ca cea mai mare si mai grea dovada de iubire , catre Dumnezeu si catre aproapele , este ati infrange pacatul propriu

Abordarea ortodoxa cea sanatoasa si verificata de practica sa indelungata , este ca primul lucru care trebuie sa l faci , este nu sa iti storci mintea sa intelegi, sa te extaziezi ca apoi sa te racesti repede , ci sa ti analizezi lucid viata, sa vezi enormitatea pacatului tau , uraciunea lui si cum el ii afecteaza pe ceilalti. si pentru asta trebuie sa cauti si sa accepti feedback ul celorlalti, sa nu te aperi singur, sa te vezi prin ochii care te vad si ei.
Aproapele nostru este sprijinul cel mai de seama in combaterea pacatului propriu, alaturi de puterea credintei si chiar a luciditatii noastre.

Lupta cu pacatul te duce natural catre constatrea nevoii harului, ca iti dai seama cat de neputincios esti in aceasta lupta.

De asemenea ea te duce si catre nevoia tainei a euharistiei, pentru ca prin procesul spovedaniel si al impartasaniei, se vede clar succesiunea, in care intai trebuie sa recunosti pacatul, sa lupti cu el, si de abia apoi sa te unesti cu Hristos.