[Andrew]

Cartea Zohar, povesteşte ca Rabbi Shimon Bar-Yochai (Rashbi) şi fiul acestuia, Rabbi Aba, au
atins nivelul profetului Eliyahu (Elijah). De aceea se spune că însuşi Eliyahu a vizitat peştera
acestora şi i-a învăţat Tora. (Peştera din satul Peqi’in există şi astăzi.)

Autorul compoziţiei Divrey Yoel (Cuvintele lui Yoel) a scris în cartea Tora lui Rashbi,
următoarele: “Înainte ca Rabbi Shimon să studieze secretele Torei, exista o regulă în peşteră – să
se aplaneze disputele în concordanţă cu opinia lui Rabbi Yehuda, autorul Talmud-ului.

Totuşi, după ce Rabbi Shimon a părăsit peştera, tot ceea ce el a scris în Zohar, a fost considerat că
depăşeşte puterea de înţelegere umană.” Însuşi Rashbi a primit Butzina Kadisha (Sfânta
Candelă), deoarece a atins sufletul lui Moshe (Moise).
Verdictele în problemele legislative şi procedurale, erau prestate în concordanţă cu Talmud-ul
sau cu Cartea Zohar, depinzând de aspectul problemei care era examinat mai strict.

Dacă problema nu era menţionată nici în Talmud şi nici în Zohar, atunci decizia se baza pe sursa care
o elucida cel mai bine. Dacă problema disputată era între Talmud şi legiuitori, decizia se baza pe
afirmaţiile Cărţii Zohar.

Dacă legiuitorii nu puteau ajunge la o înţelegere asupra problemei
disputate, decizia se baza pe opinia Zohar (Mishna Brura, 25, 42).
Marele urmaş a lui Rashbi, şi moştenitor (următorul primitor) al sufletului său, Rabbi Isaac Luria
(Sfântul ARI) a scris că sufletul lui, este o reîntoarcere a sufletului lui Rabbi Shimon, şi sufletul
lui Rabbi Shimon era o revenire a sufletului lui Moshe (Shaar HaGilgulim, Articolul 64).

Deasemeni el a scris că sufletul lui Moshe s-a îmbrăcat în Rashbi pentru a corecta sufletul lui
Achiya HaShiloni, care a „corupt” Malchut în contul păcatului Regelui Yerav’am (Jeroboam),
care a determinat abaterile întregului Israel. De aceea, a apărut sufletul lui Rashbi, pentru a
corecta păcatele lui Israel.

Partea din Zohar numită Raya Meheimna (Păstorul credincios)
povesteşte cum Rashbi a dobândit sufletul lui Moshe, s-a contopit cu acesta şi a atins
înţelepciunea supremă.

În lucrările sale Maranan ve Rabanan şi Kli Yakar (Melachim, 2, 12), marele HaChida spune de
asemenea, că întreaga muncă a lui Rashbi stă în corecţia păcatului lui Achiya HaShiloni.

După cum spune Rashbi în Talmud (Sukkah, 45, 2): “Pot salva întreaga lume de la judecată, din
ziua naşterii mele şi pâna astăzi; şi dacă fiul meu este cu mine, din ziua în care lumea a fost
creată şi până astăzi; şi dacă ne este alături Yotam Ben Uziyahu, din ziua în care lumea a fost
creată şi până la sfârşitul ei.”

Cartea Melachim povesteşte despre Yotam Ben Uziyahu (20, 15).

După ce sentinţa a fost ridicată, Rashbi a găsit seminarul său în aşezarea Tekoa şi în satul Meron.
Acolo el şi-a învăţat discipolii, Cabala şi a scris Cartea Zohar, revelând ceea ce a fost interzis
încă din timpul când Israel a primit Tora (Tikuney Zohar, Hakdamah, p. 17).

Totuşi, pentru a scrie toate secretele Torei, Rabbi Shimon a trebuit sa le exprime într-o formă
tainică. Discipolul lui Rashbi, Rabbi Aba, a avut o calitate unică a sufletului său.

Această calitate l-a făcut capabil să exprime cunoaşterea spirituală într-o formă ascunsă şi secretă.

De aceea,
Rabbi Shimon l-a rugat pe discipolul său să exprime gândurile sale pentru el, cu alte cuvinte, să
transpună gândurile lui Rashbi pe hârtie. ARI a explicat acest lucru în felul următor: “Cartea
Zohar trebuie să rămână ascunsă până la generaţia sosirii lui Mashiach (Messiah), şi prin studiul
acestei cărţi, umanitatea se va reîntoarce din exilul său spiritual” (ARI, Shaar HaHakdamot,
Hakdamah, p. 3).

Din acest motiv, Rabbi Aba a scris în aramaică învăţăturile lui Rabbi Shimon,
deoarece aceasta este opusul limbii ebraice.
ARI a spus (Maamarey Rashbi (Articles of Rashbi), p. 100) că scrierea Zohar într-o formă
secretă, a fost posibilă deoarece sufletul lui Rabbi Aba îşi avea originea în Lumina
Înconjurătoare şi nu în Lumina Interioară.

Din acest motiv, a explicat ARI, el a putut exprima
cea mai cerească înţelepciune într-o formă secretă, părând la prima vedere simple poveşti.

(Rabbi Shimon a trăit aproximativ până la vârsta de optzeci de ani şi a decedat de sărbătoarea
Lag BaOmer, a optsprezecea zi din luna Iyar, fiind înconjurat de discipolii săi şi recunoscut de
întreaga naţiune.

Această zi este celebrată ca sărbătoare a Luminii. Corpul lui Rabbi Shimon a
fost înmormântat într-o peşteră în munţii Meron, şi corpul fiului său, Rabbi Elazar, este
înmormântat la câţiva metri de acesta.)

Ca şi scrierile ulterioare ale lui ARI si ale altor cabalişti (evident, asta este valabil pentru toate
cărţile cu adevărat spirituale), Cartea Zohar a fost ascunsă aproape 1100 ani într-o peşteră lângă
Meron, din ziua în care a fost scrisă şi până când un bărbat arab a găsit-o şi a vândut-o ca
material de ambalaj.

O parte din foile rupte au căzut în mâinile unui înţelept, care a recunoscut şi apreciat valoarea
scrierilor.

După o îndelungată cercetare, el a recuperat multe pagini care erau foarte deteriorate şi
pe care le-a cumpărat de la vânzătorii de mirodenii, care îşi vindeau marfa ambalată în paginile
Cărţii Zohar.

Cartea aşa cum o cunoaştem astăzi, provine şi a fost reconstituită din aceste hârtii
recuperate.

Vreme de mai multe secole, din acele timpuri şi până astăzi, Cartea Zohar a fost un subiect
controversat.

Filozofi, oameni de ştiinţă şi alţi „înţelepţi” dezbat şi astăzi pe marginea cărţii.

Şi
totuşi, doar un cabalist, cineva care urcă până la un anumit nivel spiritual, obţine ceea ce
dezvăluie această carte.

Pentru toţi ceilalţi oameni, ea pare o colecţie de povestiri, istorioare si
filozofii antice.

Doar cei care nu pot înţelege cartea, dezbat pe marginea ei; dar cabaliştii ştiu cu
siguranţă ca această carte a lui Rashbi este cea mai mare sursă de atingere spirituală pe care
Creatorul a împărtăşit-o oamenilor din această lume.
Deşi Cartea Zohar a fost scrisă în al doilea secol, doar Rabbi Yehuda Ashlag a fost capabil să
furnizeze un comentariu complet asupra ei, în perioada 1930-1940.

Atât motivul tăinuirii Cărţii
Zohar, din secolul doi şi până în secolul treisprezece, cât şi lipsa unui comentariu complet asupra
acesteia, sunt explicate în „Introducere la Cartea Zohar”.

Rabbi Ashlag a numit comentariul său, HaSulam (”Scara”), deoarece studiind-ul, putem să
atingem gradele spirituale ale Lumilor Superioare, aşa cum cineva ar urca o scară în lumea
noastră. După ce a publicat comentariul Sulam, Rabbi Ashlag a primit numele de Baal HaSulam(„Stăpânul Scării”), după cum este în obiceiul înţelepţilor Torei, să nu cheme un om după
numele său, ci în concordanţă cu cea mai înaltă atingere a sa.