Citat:
În prealabil postat de Nietzsche
Contraargumentatia ta ar fi ca de unde știi ca faci voia Tatălui, ca poate greșești și ai nevoie de călăuzitor asa cum au fost apostolii, nu? Greșit, din acestă cauza au fost scrise textele, ca oricine le citește și urmează învățătura lor fără interes material, și are deschidere curata fata de spiritul lui Dumnezeu atunci Tatăl este cel care îl călăuzește și îl învață. Nu e nevoie de amestecul altui om în această relație, pentru ca altfel ar genera un conflict de interese.
|
Învățătura lui Hristos nu este ceva cu totul izolat de iudaismul care o precede și cu atât mai puțin de ceea ce îi urmează – Biserica. El nu a fost în contradicție flagrantă cu învățătorii Legii, însă pornind de la aceleași precepte care îi fuseseră revelate lui Moise, a dezvăluit tuturor o cale mai înaltă, spirituală.
"N-am venit să stric Legea sau Proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc (desăvârșesc)" (Matei 5, 17)
"Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor." (Matei 5, 20).
Acestea le-a spus imediat după Fericiri, iar acestor cuvinte le-au urmat o serie de exemplificări ale modului în care Legea trebuie depășită: Nu doar să nu ucizi (vechi), ci nici măcar să nu disprețuiești ori să te mânii (nou); nu doar să nu săvârșești adulter în fapt (vechi), ci nici măcar cu gândul (nou); să nu-l iubești doar pe aproapele tău (vechi), ci chiar și pe dușman (nou) ... (ar trebui parcurs întregul capitol).
Cuvintele acestea, însă, înainte de a fi puse pe hârtie, au fost păstrate vii în inimile oamenilor care le-au auzit și le-au transmis altora, împreună cu dragostea pe care la rândul lor o primiseră. Duhul Sfânt le-a menținut inimle vii, iubitoare și dornice de jertfă, Acesta fiind Învățătorul pe care Hristos însuși l-a promis și cel care face ca Biserica să fie vie până în zilele noastre.
Iar înțelegerea textelor sfinte nu este posibilă doar prin raționament, după cum nici fără el nu se poate. Dar rațiunea are nevoie să fie luminată de acest Duh, cunoașterea lui Dumnezeu este posibilă doar prin unire mistică cu El, iar aceasta se petrece numai prin asumarea unei vieți curate și în credință. Tocmai acest aspect mistic al Bisericii, atât de străin viețuirii moderne, îi atrage atâtea critici din partea celor care nu vor să practice o convertire lăuntrică, cu alte cuvinte să se pocăiască (metanoia = înnoirea minții).