Citat:
În prealabil postat de iustin_dumitru
Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.
|
Da, în filozofie acest limbaj se numește limba de lemn. Este o obscurizare a discursului, folosit foarte des în filozofie, politică și religie. Își are originea în filozofia antică grecească, cât și politică și era principala arma de a duce în eroare negocierile de orice natură cât și dezbaterea ideilor esențiale. Grecii erau artiști în acest gen de limbaj și tot ei sunt cei care preiau creștinismul iudaic si-l transformă în ceea ce voi numiți azi Biserica Ortodoxă. Practic în esență se spune cât mai puțin cu cât mai multe cuvinte astfel încât cititorul să fie bulversat de numărul de fraze și de lipsa de concepte, un mod perfid de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Cine argumentează printr-un asemenea limbaj se ferește de adevăr si învelește minciuna într-un simulacru de adevăr.