[Moroco]

In loc sa asculte porunca inlacrimata a Domnului mantuitor vazand atata tulburare si plangere in poporul iesit sa vada ce se intampla, in loc sa auda ei si sa inteleaga cu profunzime si simtire indemnul: ”pe voi sa va plangeti!” in timp ce ne purta Crucea omenirii si a omului viclean si desfranat, cei de acum ne plangem... doar ca ne plangem de altii. Asa am inteles noi ca trebuie sa ne plangem mereu... de altii... pana chiar si de Dumnezeu si de Trimisul Lui, de Cuvantul si Mantuitorul nostru.

Si ce fac ei, unii, nu dam nume, cei de fatza se exclud, pai ei spala bani murdari si intelepciune acumulata din pacate si excrocherii, din nebunii tampe ridicate la rang de luxuri de dorit prin religie si justitie ca lupul moralist tampit pe interior in duhul lui antihrist acumulant insa foarte intelept pe exterior si te invata si vrea sa-i bagi ce-si tine el pe afara, intelepciunea, sa i-o bagi pe interior prin barfa si propaganda, prin lingusiri si complimente ca-i istovit si nu mai poate cârâlaba diabolica sa-si dea seama ce este si ce face, nu suporta si nu vrea sa stie ca toata ziua face cârâlabe de parca s-ar pocai si s-ar plange cand defpat unii pe altii se matureaza si se invata doar sa se planga de altii pe toate spetele si nemultumirile violente si agresive, cainandu-se si chemand la revolta si razbunare... spre pierzare... distrugand bogatii pierzarii dupa care au fost trimisi trimisii sa-i scoata din mare fara sa-i innece pentru saraci... nu se lasa ci lucreza si se jertfesc in desert prin munca pentru munca de parca ar darma si ar distruge idoli cand colo ei dezbina si distrug iubirea, sfintenia si Credinta in Cuvantul Mantuitorului.

Ca si crestin-ortodox (nu dreptii dreptatii ci aia care au fost pescuiti si se lasa pocaiti si indretati de Dumnezeu), ca sa nu continui tampenia cersetoare si ipocrita ce creste pe interior tampindu-te tot mai tare parand ca pe exterior devi tot mai intelept de parca chiar ai fi imbracat in Hristos cu viata interioara si ascunsa, ca sa nu ne tampim pe zi ce trece tot mai mult parand tot mai intelepti ar trebui sa ne plangem pe noi de noi insine ca ne plangem de altii si nu de noi dorind ”unitatea” piratereasca de scaparici picirici ce se balacesc in neascultarea u-nou-ului manuind pe interior ocaua mica cea fara de Dumnezeu, acolo-i plinsuu si scartairea dintilor, frigul si focoolul poftelor si ne plangem de altii incepand cu Dumnezeu pe Care-L izgonim sustinand cu durere ipocrita ca cica El ne izgoneste in timp ce ne cheama... si poate asa mai stingem focool strain al poftei josnice cu putina smerenie si umilinta, cu sfiala lasandu-ne luati de frica de Dumnezeu ca sa-si faca lucrarea ei curata atunci cand vine ea fara s-o deraiem spre fricile lumesti si la solutiile gresite la ele care sunt cea mai mare desfranare justitiara a ingrijosrarilor periculoase si amenintatoare ce nu vor sa iasa, sa plece, urand si blestemand cum nu s-a mai vazut. Deci ”nu va temeti!” turma mica sa va plangeti pe voi insiva ca toata ziua si noaptea nu faceti decat sa va plangeti de altii speriati ca va ia si va duce frica de Dumnezeu, luandu-va din munca pentru voia voastra si pentru interesul pagan, idolesc, patimas al pasiunilor si talentelor.

De frica minti si te razbuni coolrajosnic nemaisuportand si plangandu-te de altii cu vrajmasie uracioasa confundand pentru culvelovelele tale adunate ce ti-s dragi ca-s dragute si pentru care indragostit ai inselat si ai calcat iubirea si cuvantul, confundand deci de frica si pentru ele Vrajmasul ”rau” da bun cu vrajmasul rau da rau da rau... da rau... si necurat ce te tzepuieste ca el cica ar fi ”rau” da bun desi te tampeste pe interior inca de la inceputul lumii, tot mai tare si mai mult in suflet si duh de parca te-ar intelepti ca sa te bucuri cu naivitate ca si ”copiii” tampiti ca pe afara pari bogat, apreciat si tot mai intelpt... si genial pentru ca esti platit si ai trecut linia rosie din solidaritatea sindicala spre lene si excrocherie mai comoda in minciuniune! Acolo-i smintela si inscaunarea dia-volului la loc tainic si sfant, la loc ascuns de unde blestematul antihrist dă cu blestem de parca ar da cu binecuvantare capturand... acolo-i propaganda ce ti-o baga in timpeala interna a duhului omului interior si ascuns de parca te-ar intelepti desi te face tot mai tampit si salbatic acolo, ca o fiara turbata scoasa din minti ce distruge ”idolii” cand defapt pentru idoli, zombizatul somnambul ce sta in pofta intarita ca-ntro budinca scoasa de la frigider, distruge ”toti” idolii fiind pus de satana pe autodistrugere.. ne-intrebandu-se si nerecunoscand ca nimeni nu l-a trimis pe el sa extoarca ceea ce se cuvenea lui Dumnezeu asa cum extoarce camatarul laudaros folosind mila pe post de pila, impungand ca sa bage camila prin gaura unui ac sa pasaie paslamii fluierind a paguba si oftand dupa privilegii.