Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

De frica de Dumnezeu, in loc sa fugi, sa te opresti din pacat si din orice rau, din orice munca si distractie pacatoasa, tu cârâi sfinvers si dai sa cureti afara sfinvers cu obraznicie si tupeu sfinvers dupa model satanist ancestral, cureti afara din Rai poruncile Domnului cu Duh si cu Dumnezeu cu tot ca sa nu cumva sa se instapaneasca in cer si pe pamant ceea ce a dat Dumnezeu sa se instapaneasca ci ceea ce vrei tu, tzepuitul si inselatul, amagitul si fraieritul fricos, pacatosul si naivul prost, grozav si periculos... adica instapanesti tu trufia golului "curatat" din Uul eU-lui si-l aperi cu disperare furioasa ca sa-ti mai iasa ceva din adancul gol, sa iasa din el pe mai departe dorinta neagra de silnicie, de excrocare si extorcare fortata pentru a inmulti nimicul de acolo din adanc cu care te lauzi c-ai ajuns a fi altruist dupa un post negru greu si aspru, c-ai avea acuma credinta si putere mare si tare luptand pentru ceea ce iese de acolo... din inma josnica, personalizata, sa spurce si sa strice pe om... pofta de pofta si dorul de pofta de viitor pofticios... josnic.

In loc sa lasi frica sa-si faca lucrarea inteleapta cand apare Duhul, Sfantul sau Dumnezeu, Trimisul sau ingerashul tu te infurii cu obraznicie demonica si ripostesti atingandu-te de ce este curat sau iertat ca sa spurci crezand ca cureti afara de tot, murmuradaria, raul, definitiv si pentru totdeauna. Ba, esti prost? Ba, esti nebun? Nu pricepi ca toate religiile, spitalele, scolile, justitia, armata, sistemele statale, raiurile si familia omeneasca josnica nu fac altceva decat sa-L curete afara pe Dumnezeu cu Duh cu tot, cu viata, sanatate si cu fericire cu tot? Mereu vrei scoli, spitale si catedrale, politie, justitie, armata si bani... pentru bani, pentru afaceri... pentru pofta mamonanista ca sa silnicesti cu ea si sa uiti de Dumnezeu si de cei vruti de Dumnezeu sa stapaneasca in Cer si pe Pamant pentru ca sunt mai buni, mai smeriti, mai ascultatori, mai drepti si bineinteles, mai curati... cu inima. NU trebuie sa te instapanesti tu in sensul terorismului silnic ci tu trebuie sa lasi stapanirea lasata de sus de la Dumnezeu sa se instapaneasca, urcand, ascultand... si sa rabzi in ascultare fara sa cureti nimic... pentru ca va curata Dumnezeu, dupa porunca Lui cu binecuvantare de sus. Omul impopotonat ce se da si se crede sfant care a confiscat biserica, crestinismul si toate bisericutele rupte se da purtatorul voirii divine si se crede trimis sa curete insa o face k lumea, vamuind ca demonii vazduhului urcati in functii paralele inventate, lasand dupa el minciuna, amestecul, golul si lipsa caci face lucrare satanista ca-n Raiul primordial, instapaneste excrocheria, inselarea si curata cu curatenia lui antihrista numita dreptate, morala, justitie desi isi da seama cat de pacatos, terorist si ipocrit e el, omul... si atunci?.. pentru ce insista sau se face ca nu stie?

Deci sa lasam curatenia in seama lui Dumnezeu si a Duhului, a Cuvantului si sa o practicam doar pe aia dupa porunca... evitand sa curatim noi cu ”adevarul”-paracios, cu toporul, cu grenada, cu focul, cu potopul, cu bataia, cu urletul si razbunarea pripita prigonind sfintii si instapanind diavolii cu pofta lor nesatioasa de rau viclena si de gol sateist ce-si doreste tot mai raul curatind si spaland putina ca iuda. Asa imi spun mai mult mie, ca de frica (de Dumnezeu) sa fug, sa ma sperii departandu-ma putin si sa nu mai pacatuiesc ci micsorandu-ma si smerindu-ma cu umilinta sa nu mai tradez Familia divina... si de aici incolo este intzelepciunea pe Calea Credintei... urmand Domnului in ascultare rabdatoare ca nu cumva lepadand ascultarea sa ma apuc si sa mai ”curat” casa si aria ca duhul rau curatitor care vazand zona curata isi mai cheama si-si mai aduce pe curat inca 7 duhuri curatitoare si curata tototot, cu Dumnezeu cu tot, pana pierim in pustiu, singuri, murdari pana peste cap de la atata curatenie necurata, silnica, furioasa, uracioasa si periculoasa.

[Moroco]

In loc sa asculte porunca inlacrimata a Domnului mantuitor vazand atata tulburare si plangere in poporul iesit sa vada ce se intampla, in loc sa auda ei si sa inteleaga cu profunzime si simtire indemnul: ”pe voi sa va plangeti!” in timp ce ne purta Crucea omenirii si a omului viclean si desfranat, cei de acum ne plangem... doar ca ne plangem de altii. Asa am inteles noi ca trebuie sa ne plangem mereu... de altii... pana chiar si de Dumnezeu si de Trimisul Lui, de Cuvantul si Mantuitorul nostru.

Si ce fac ei, unii, nu dam nume, cei de fatza se exclud, pai ei spala bani murdari si intelepciune acumulata din pacate si excrocherii, din nebunii tampe ridicate la rang de luxuri de dorit prin religie si justitie ca lupul moralist tampit pe interior in duhul lui antihrist acumulant insa foarte intelept pe exterior si te invata si vrea sa-i bagi ce-si tine el pe afara, intelepciunea, sa i-o bagi pe interior prin barfa si propaganda, prin lingusiri si complimente ca-i istovit si nu mai poate cârâlaba diabolica sa-si dea seama ce este si ce face, nu suporta si nu vrea sa stie ca toata ziua face cârâlabe de parca s-ar pocai si s-ar plange cand defpat unii pe altii se matureaza si se invata doar sa se planga de altii pe toate spetele si nemultumirile violente si agresive, cainandu-se si chemand la revolta si razbunare... spre pierzare... distrugand bogatii pierzarii dupa care au fost trimisi trimisii sa-i scoata din mare fara sa-i innece pentru saraci... nu se lasa ci lucreza si se jertfesc in desert prin munca pentru munca de parca ar darma si ar distruge idoli cand colo ei dezbina si distrug iubirea, sfintenia si Credinta in Cuvantul Mantuitorului.

Ca si crestin-ortodox (nu dreptii dreptatii ci aia care au fost pescuiti si se lasa pocaiti si indretati de Dumnezeu), ca sa nu continui tampenia cersetoare si ipocrita ce creste pe interior tampindu-te tot mai tare parand ca pe exterior devi tot mai intelept de parca chiar ai fi imbracat in Hristos cu viata interioara si ascunsa, ca sa nu ne tampm pe zi ce trece tot mai mult parand tot mai intelepti ar trebui sa ne plangem pe noi de noi insine ca ne plangem de altii, incepand cu Dumnezeu pe Care-L izgonim sustinand cu durere ipocrita ca cica El ne izgoneste in timp ce ne cheama... si poate asa mai stingem focool strain al poftei josnice cu putina smerenie si umilinta, cu sfiala lasandu-ne luati de frica de Dumnezeu ca sa-si faca lucrarea ei curata atunci cand vine ea fara s-o deraiem spre fricile lumesti si la solutiile gresite la ele care sunt cea mai mare desfranare justitiara a ingrijosrarilor periculoase si amenintatoare ce nu vor sa iasa, sa plece, urand si blestemand cum nu s-a mai vazut. Deci ”nu va temeti!” turma mica sa va plangeti pe voi insiva ca toata ziua si noaptea nu faceti decat sa va plangeti de altii speriati ca va ia si va duce frica de Dumnezeu, luandu-va din munca pentru voia voastra si pentru interesul pagan, idolesc, patimas al pasiunilor si talentelor.

De frica minti si te razbuni coolrajosnic nemaisuportand si plangandu-te de altii cu vrajmasie uracioasa confundand pentru culvelovelele tale adunate ce ti-s dragi ca-s dragute si pentru care indragostit ai inselat si ai calcat iubirea si cuvantul, confundand deci de frica si pentru ele Vrajmasul ”rau” da bun cu vrajmasul rau da rau da rau... da rau... si necurat ce te tzepuieste ca el cica ar fi ”rau” da bun desi te tampeste pe interior inca de la inceputul lumii, tot mai tare si mai mult in suflet si duh de parca te-ar intelepti ca sa te bucuri cu naivitate ca si ”copiii” tampiti ca pe afara pari bogat, apreciat si tot mai intelpt... si genial pentru ca esti platit si ai trecut linia rosie din solidaritatea sindicala spre lene si excrocherie mai comoda in minciuniune! Acolo-i smintela si inscaunarea dia-volului la loc tainic si sfant, la loc ascuns de unde blestematul antihrist dă cu blestem de parca ar da cu binecuvantare capturand... acolo-i propaganda ce ti-o baga in timpeala interna a duhului omului interior si ascuns de parca te-ar intelepti desi te face tot mai tampit si salbatic acolo, ca o fiara turbata scoasa din minti ce distruge ”idolii” cand defapt pentru idoli, zombizatul somnambul ce sta in pofta intarita ca-ntro budinca scoasa de la frigider, distruge ”toti” idolii fiind pus de satana pe autodistrugere.. ne-intrebandu-se si nerecunoscand ca nimeni nu l-a trimis pe el sa extoarca ceea ce se cuvenea lui Dumnezeu asa cum extoarce camatarul laudaros folosind mila pe post de pila, impungand ca sa bage camila prin gaura unui ac sa pasaie paslamii fluierind a paguba si oftand dupa privilegii.