[Seraphim7]

Versiunea raw (5)

Z, ajunse în gara din localitatea următoare, fără niciun eveniment, drumul greu prin bucățile mari de piatră lăsaseră oarecare urma pe încălțăminte lui.

Nu era nimeni în gara care sa vândă bilete, așa ca se urcă în tren în ideea că va primii bilet de acolo.

Până la urmă trenul sosi și Z urcă în el, caută în comportament gol,și se așeză răsuflând ușurat.

Era prima lui escapadă, niciodată nu mai simțise asemenea sentiment.

Era prima dată în viață când se simțea eliberat,viu, independent, rupt de trecut,de o identitate pe care nu și-o asuma,dar îi fusese atribuită.

Nu-i părea rău de nimic din ce lasă în urmă, și îmbrățișa noul cu multă speranță.

Apare și “nașul” îl cunoștea,așa că Z trebui să mintă din nou.

“Merg câteva zile până la verișoară mea C,din București “

Nașul nu mai spuse nimic, îi spuse că își poate lua bilet dintr-o gara următoare unde trenul va staționa o jumătate de ora.

Începea să se întunece,trenul ajunsese în sfârșit în gara acea,Z coborî oarecum timid, întrucât doar in tren se simțea în siguranță,fiind mijlocul lui de evadare .Aici încă era aproape de casa,de teritoriul de unde voia să evadeze.

Își ia repede biletul,o pungă de chipsuri și un Borsec rece.

Merge înapoi la compartimentul lui, desface punga ia câteva bucăți și le savureaza încet, beau după o gura de apa rece,iar bulele îl strâng plăcut de gât.

Își aduce aminte că totuși este om, analizează situația în care se află și un detaliu pe care l-am neglijat a fost biletul “de adio” pe care l-a lăsat.

Acest element are două tăișuri,în primul rând arată că este o plecarea voluntară, voită,deci dispariția lui Z nu are alte cauze, și în al doilea rând nu-i lăsa timp lui Z sa dispară întrucât imediat se pot mobiliza forte de căutare a lui.

Până la urmă Z,este încă minor și elev de liceu.

Cu acestea în gând,și cu trenul pus în mișcare, dând biletul spre verificare nasului și simțindu-se epuizat,Z cade într-un somn adânc.

Este trezit doar dimineața de nas,care avea un telefon la ureche.

“Da, îi aici”

Îi întinde telefonul lui Z,”Vorbește, că îi mama ta”

Z, refuză inițial, însă în urma insistențelor, îi explică scurt mamei că pleacă, acesta dorește detalii despre unde va pleca și să vina înapoi..

Însă Z, închide și îi oferă înapoi telefon.

A fost deconspirat!

Trenul se apropia de București,elanul lui Z, era puțin tăiat, fiindcă îi fusese luată urma.

Abia astepta să se coboare din tren,jos nașul îl așteaptă, îi întinde 100 de lei, spunând că din partea mamei lui.

Z inițial refuză, însă nașul ii bagă banii aproape forțat în buzunar și pleacă cu o privire de compasiune.

Z urcă când oamenii îl priveau așa,dar nașul era un om bun ,onest și neprefăcut.

Nu mai fusese în București,de atunci când avusese evenimentul de la Ploiești cu acel “OZN, împreună cu bunica lui,dar știa instinctiv să se deplaseze prin gara de Nord.

O luase direct spre casa de bilete,și întrebă care ar fi primul trenul care pleacă spre Râmnicu Vâlcea.

Casiera ii spusese că nu există în acest moment un tren care pleacă direct in acea direcție, însă este unul care pleacă în 10 minute in direcția Craiova,și de acolo va trebui sa ia alt tren.

Z,a acceptat bucuros aceasta varianta,și a luat imediat bilet spre Craiova, deasemenea profitând de filele din permis cu care putea călători gratuit, și mai avea încă cel puțin 15 călătorii rămase.

“La peronul 5 se află trenul pe care trebuie să îl luați “

După nici 5 minute Z, se afla in trenul respectiv,cu bilet luat până la Craiova,era un tren tip Săgeata Albastră,cu care Z nu mai călătorise niciodată.

După alte 4 Minute trenul se puse în mișcare.

Ei atunci Z,a avut o altă transcendența,și una extrem de profundă și relevantă.